Amintiri din Giurgiu. Farmacia de pe str. Garii

Nu, nu este vorba despre farmacia careia i se face o reclama agresiva si obsesiva la TV, Radio, chioschiurile de ziare si reviste, peste tot!Este vorba despre o Farmacie mica si cocheta de pe str. Garii din Giurgiu. O Farmacie pe langa care am trecut de sute si sute de ori in drumurile catre scoala si la plimbare, o adevarata „Farmacie a Inimii”! Pe vremea aceea nu am intrat niciodata in Farmacia respectiva, fiindca nu ma durea nimic, nici trupul si nici sufletul, iar la o adica o aveam aproape pe vecina „Baba Gherghina”, care avea leacuri pentru fel si fel de boli, stiute si nestiute.In schimb, poposeam uneori in apropierea farmaciei, ma fermeca vitrina unei Ceasornicarii care avea un ceas in care se legana o papusica, iar mai incolo era un lustragiu, care batea de zor cu cele doua perii in ladita de lemn cand trecea vreun posibil client. Il urmarisem uneori cum manuia cu repeziciune periile in faza finala a lustruirii si apoi definitiva operatiunea folosind o banda de plus, si mi-am zis odata ca atunci cand o sa ies pe leafa, o sa-mi fac si eu pantofii la el, sa vad cum e!
Trecura cativa ani, si cand iesii si eu Locotenent de Aviatie, m-a rugat fratele meu cel mic Irimia sa ma imbrac in uniforma albastra de ceremonie si sa mergem prin centru, sa-mi arate ce a mai ramas din „Farfurie”! Numai ca lustragiul ,cum ne-a zarit de departe, a inceput sa bata cu periile in ladita de era ceva de speriat, asa ca n-am avut incotro si mi-am oferit pantofii cazoni sa-i vacsuiasca si sa-i lustruiasca. Cand a terminat operatiunea, bombeul pantofilor stralucea ca o oglinda, dar in curand aveam sa ma conving ca degeaba si-a dat mesterul atata sarguinta, ca in centru era prapad. Disparuse aproape intreaga Farfurie si cladirile de pe ea, ceva mai incolo se punea temelia unei Case de Cultura, intr-un cuvant era numai praf si mizerie! Dar asta nu e totul, vorba ceea din reclame. Ne-am oprit un timp in locul unde era Libraria Noastra, dar nu se mai vedea nici macar Turnul, un bloc fusese ridicat de-a curmezisul, obturand iesirea dinspre str. Garii si trebuia sa treci printr-un gang de sub bloc pentru a ajunge in partea cealalta.
Ne-am indreptat catre Parcul Alei, priveam cladirile din jur, dar si pantofii plini de praf si, deodata, am simtit o durere imensa, ca si cum s-ar fi rupt ceva, ceea ce vedeam in jur nu mai era orasul meu, Giurgiu isi pierdea identitatea si devenea la fel ca alte orase, cu blocuri cenusii si sterse…

In poza de mai jos este fosta Farmacie de pe strada Garii din Giurgiu, o fotografie din colectia domnului Vasile ARCANU.

ANTON GHEORGHE

Mulțumiri alese domnului Anton Gheorghe pentru minunatele sale scrieri, adevărate ”comori” inestimabile, povești de suflet, amintiri pe care timpul nu poate decât să le facă și mai frumoase…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *