LA PORTILE DUNARII ALBASTRE

„Portul Giurgiu este unul dintre cele mai mari porturi fluviale, a fost înfințat în anii 1500 – 1600”, spune Nicolae Madin, inginer program de dezvoltare al Portului Giurgiu „A fost înființat inițial ca un port terminal de cereale, se exportau cereale în Imperiul austro-ungar și în Imperiul otoman”, adaugă el. În 1870 a fost construita calea ferată între București și Giurgiu, cale ferata care ajungea pâna aici în Port. Astfel, Giurgiu a devenit primul port din România cu cale ferată directă până în capitală. „Ulterior și-a extins activitatea prin exportul de sare brută, adusă din zona Prahova”, explică Nicolae Madin. Pe lângă activitatea de transport de mărfuri, portul a avut mereu şi rol de transfer de pasageri, de pe navele cu turişti venite pe Dunăre spre rutele de uscat către Bucureşti sau alte zone ale ţării. În acest port era şi conducta prin care se depozita petrolul venit direct de la rafinăria din Prahova, ce urma apoi să fie transportat pe apă până în Germania. Dar, în cel de-al Doilea Război Mondial, americanii au încercat să distrugă sursele de aprovizionare ale nemţilor, cu care România era aliată. Prin urmare, terminalul petrolier din Giurgiu a trecut printr-un bombardament puternic. Portul a fost repus pe picioare în perioada comunistă, dar în anii 90 situaţia portului Giurgiu s-a schimbat din nou. „După 1990, prin privatizarea foarte multor întreprinderi din Giurgiu, activitatea portuară s-a redus substanțial de la 1.500.000 de tone, 2 milioane de tone manipulate anual înainte de 1990 s-a ajuns la 450 – 500 de mii de tone”, spune Nicolae Madin. Chiar şi în aceste condiţii, cu un trafic de mărfuri mult redus, portul este unul pe profit. Societatea portuară dispune acum şi de magazii pentru depozitarea mărfurilor, silozuri pentru depozitarea cerealelor, dar are în activitate şi depoluarea de pe Dunăre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *