Prima zi de școală la Liceu, ultima zi de copilărie…

Cu o uniformă bleumarin nou-nouță, cumpărată de la un magazin de pe str.Gării, colț cu „Vasile Alecsandri” și o servietă plină de cărți și caiete,am urcat în fugă treptele către sala de clasă aflată la etaj.Ușa era deschisă și la catedră se afla un domn despre care am aflat că se numea Nicolae Miclescu și că ne va fi deopotrivă Profesor de Istorie și Diriginte.Avea pe masa catedrei o coală de hârtie pe care scria „Oglinda Clasei” cu niște dreptunghiuri care simbolizau băncile și mi-a indicat un loc liber în ultima bancă de pe rândul din mijloc.
Când m-am așezat în bancă am privit cu sfială în jur și am constatat că din peste 30 de băieți și fete nu cunosc pe nimeni.S-ar putea să fi oftat ,fiindcă o fată din fata mea a întors capul și mi-a aruncat pentru o clipă o privire plină de candoare și încurajare.Atunci am încercat un sentiment nou si necunoscut,jocurile copilăriei ,colindele,scăldatul la piciorul podului Bizetz și în Lacul Veriga ,meciurile de fotbal din Valea lui Gheorghiță rămâneau undeva în urmă și începea o noua etapă a vieții,cu alte bucurii și alte preocupări…
Peste exact doi ani,când începusem cursurile la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza,unde mă transferasem după absolvirea clasei a IX-a,la o masă de prânz vine la mine un coleg fluturând o scrisoare si îmi zice:”Antonica, dacă dai prajitura îți dau o scrisoare de la Giurgiu”!
Atunci am înțeles imediat că scrisoarea nu este de la părinții si nici de la alte rude din Giurgiu… (va urma)😊

ANTON GHEORGHE

Mulțumiri alese domnului Anton Gheorghe pentru minunatele sale scrieri, adevărate ”comori” inestimabile, povești de suflet, amintiri pe care timpul nu poate decât să le facă și mai frumoase…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *