GICA CIOBANU (PAICA)

Poeta giurgiuveancă Gica Ciobanu s-a născut în comuna Stănești județul Giurgiu, fiică a lui Paica Ion , om gospodar, iubitor al câmpului și vieții la țară și a Ecaterinei o gospodină harnică și o bună creștină.
La 22 august 1958 după terminarea secerisului, a venit pe lume Gica. Un copil cuminte și ascultător, și-a petrecut copilăria bătând ulițele prăfuite ale satului, jucându-se cu copiii de seama ei. Primii ani ai copilăriei i-a petrecut la grădinița din sat, apoi Școala generală a absolvit-o în comuna Stănești. După absolvirea celor opt clase, Gica a mers la Giurgiu unde a studiat La Liceul Ion Maiorescu. A fost elevă la secția real a liceului și a terminat promoția anului 1977 ,clasa XII-a A ,având diriginte pe doamna profesoară Manea Petra. După terminarea liceului și obținerea bacalaureatului Gica a urmat cursurile școlii de casieri CFR, în cadrul Grupului Școlar CFR București. A lucrat la CFR Giurgiu Nord și în ultima perioadă Ruse -Bulgaria de unde a ieșit la pensie.
După terminarea liceului , Gica Paica s-a căsătorit cu cel care i-a furat inima și care i-a jurat credință în fața altarului Gheorghe Ciobanu luând numele soțului. Împreună au doi copiii minunați Costel și Ancuța. Gica Ciobanu este o bunică fericită alături de cei doi nepoței. Vlad Ștefan fiul lui Costel și al nurori Elena Ciobanu și Rareș Gabriel prâslea lui Ancuța și Leonard Oncică.
După cum mi s-a destăinuit poeta Gica , prima dată a cochetat cu versurile în anii copilăriei. Poeziile ei erau afișate la Gazeta de perete a școlii generale din Stănești, tot în această perioadă eleva Gica a participat și la concursurile literare școlare, desfășurate între clase și între școli. Ea a mai participat și la olimpiada de Limba Română. La liceu a frecventat Cercul literar condus de profesorul de limba româna domnul Georgescu Vicențiu, aici se întâlnea cu elevi din tot liceul, iubitori de literatură și aici își prezenta poemele și scurtele eseuri . Aceste lucrări au fost publicate în revista liceului sub îngrijirea profesorilor Cecilia Păunescu și Vicențiu Georgescu. Am întâlnit-o și am frecventat împreună, fiind colege la același liceu, Cenaclul Luceafărul care își desfășura ședințele periodice în sala de mese a căminului Zalomit. Aici împreună cu colegele ascultam poezii compuse și citite în fața publicului de Dr. Trifan, Cecelia Păunescu profesoară de limba romănă și literatură, doamna Georgescu profesoară de limba franceză și mulți alți profesori și elevi ai școlilor din Giurgiu.
Prima apariție editorială a fost în anul 2016, în Antologia ”Fel de fel de stihuri”, apoi tot în 2016 i-a apărut la Editura Edit Graph-Buzău, primul volum de poezii ”Pecetea timpului”. La distanță de 12 luni îi apare și cel de al doilea volum de poezie ”Gânduri de Zbor” la Editura Kronos R Giurgiu 2017. Gica Ciobanu a colaborat la mai multe antologii literare și reviste literare. A colaborat și mai colaborează cu muzicianul Dan Lucian Corbu poet și scriitor care realizează aranjamente muzicale și videoclipuri cu poeme recitate și cântece.
Ca orice scriitor, pana neobosită, pregătește alte volume de poezie, care probabil vor vede lumina tiparului în vara acestui an.
Poezia poetei Gica Ciobanu, abordează o tematică variată, câteodată patetică, cu metafore și comparații alese cu grijă, fără a duce poezia în-afara tiparului stilistic . Serioasă, perseverentă, atentă la detalii, cu emoții vibrante face descrieri ale naturii, iubirii și trăirilor interne, câte o dată sentimentală iar uneori un pic religioasă. O poezie cu mesajul pe față cu rimă îngrijită ,studiată, o bună cunoscătoare a definițiilor și a compoziției. Poezia poetei Gica Ciobanu este o poezie plăcută, ce îți gâdilă simțurile și care te duce într-o lume a poveștilor de viață adevărate.
VALUL VIEȚII
Valul vieții, lin mă duce
Mai aproape de apus
Nu regret și nu voi plânge
Am spus tot, ce-aveam de spus.
Când privesc în urma mea
Văd un drum întortocheat
Negura dar și Lumina
Care pasul mi-a –ndrumat.
O copilă, cam slăbuță
Cu par negru și vâlvoi,
Lacrimi, pe fața micuță
Într-un nesfârșit șuvoi.
Multe chipuri întristate
Drumul lung, bolobănos
Jale!..vorbe sacadate…
Și priviri… numai în jos.
Un tablou, urât și sumbru
Tare-aș mai vrea ,să îl distrug!
Când mi-apare-n față urlu…
După amintiri, m-ascund.
Mai… încolo câmp cu flori
Cărări, toate luminate!
Trupul meu , plin de fiori
Sărutări pe săturate.
O cunună prinsă-n părul
Negru și cârlionțat
Viața-n tihnă lângă omul
Ce destinul mi l-a dat
Și… doi îngeri minunați!
Dăruiți de Domnul Sfânt
Dacă plec la ceruri azi…
Las mlădițe pe Pământ.

Gigica Ivonette Peptănaru

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *