Domnisoara Meri BRATES-Profesoara de Franceza

                        I se spunea „Meri” de la Maria,si era profesoara de franceza de la Scoala de 7 Ani nr.4 din Giurgiu din str. N.Gogol.Era foarte tanara fiindca abia terminase facultatea de putin timp si ma uitam fermecat la dansa cand vorbea si ne conjuga cele doua verbe ,primele care se învață la o limba straina, „a fi” si „a avea”, si nu-mi puteam inchipui cum o fiinta poate fi atat de frumoasa si de delicata!Odata aveam pregatire fizica si jucam fotbal in curtea scolii,dansa a iesit din cladire si s-a oprit pe trepte sa se uite la noi,moment in care in spatele ei a venit si profesorul de sport,il chema Nedelcu (inainte fusese directorul Liceului „Ion Maiorescu”) ,a inconjurat-o pe dupa umeri colegialiceste si i-a spus ceva. Pe mine aceasta scena m-a scos rau din sarite,tocmai trebuia sa trag o lovitura de la 11 m,am luat mingea si am tras in sus o „lumanare” de la soare te mai puteai uita,dar la minge nicidecum !
                      Peste cativa ani,cand tocmai intrasem la Liceul „Ion Maiorescu”,am avut bucuria s-o vad intrand cu catalogul in clasa.Surpriza a fost atat de mare incat am sarit in sus de bucurie si am inceput sa bat din palme ,spre surprinderea noilor colegi …
                      Spre sfarsitul clasei a IX-a au venit niste ofiteri de la Cercul Militar sa selectioneze elevi pentru clasa a X-a la Liceul Militar din Breaza.Am fost foarte bucuros sa ma aflu printre cei alesi si am fost de acord fara nicio ezitare. Numai ca in afara de acceptul parintilor trebuia si o „caracterizare” din partea dirigintelui ,respectiv un document cu semnatura,iar diriginta era chiar Domnisoara Meri. Mi-a spus sa ma mai gandesc,sa nu-mi para rau mai tarziu,ca o sa-mi inchid viata intr-o cazarma si ca o sa port cizme pana la genunchi ziua si noaptea,si altele asemenea.Dar eu nu m-am mai gandit deloc,asa ca intr-o zi dupa terminarea orelor m-am dus la dansa acasa sa-mi dea „documentul”.
                      Statea la o casa cu curte (normal,fiindca nu incepuse demolarea Farfuriei si construirea de blocuri),la poarta era un om in varsta, bunicul ei ,caruia i-am spus pasul meu si a fost tare bucuros ,fiindca si dansul fusese marinar de cursa lunga,fapt pentru care a inceput sa-mi povesteasca fel si fel de aventuri marinaresti.Dupa un timp am vazut-o pe domnisoara Meri ,venea cu niste sacose ,asa ca am sarit ca un arc si am alergat inaintea dansei si i-am luat sacosele ,iar cand a dat ochii cu bunicul sau si-a dat seama ca orice munca de lamurire cu mine este in zadar.Asa ca am intrat in curte si a scos din geanta „documentul” pe care si-a pus semnatura si a zis „Dumnezeu sa te aiba in paza!’.
                     De atunci o singura data am mai vazut-o pe Profesoara de Franceza de la Giurgiu,in dreptul Academiei Militare din Bucuresti,intr-o statie de autobuz,prin 1974.Am recunoscut-o imediat,m-am indreptat catre dansa si am salutat-o militareste ,i-am spus cine sunt si ce caut pe acolo,si cat de recunoscator ii sunt pentru ceea ce am invatat de la dansa si ca la un moment dat in viata m-a ajutat sa-mi realizez un vis din copilarie!
                      Sunt sigur insa ca nu am putut sa-mi exprim atunci toata bucuria revederii si onoarea de a fi fost elevul domniei sale,am incercat in aceste cuvinte,care nici ele nu sunt de ajuns…
                       In poza de mai jos este una dintre numeroasele carti scrise de distinsa Profesoara de Limba Franceza -Maria Dumitrescu-Brates.

ANTON GHEORGHE

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *