„Protocoalele” au început odată cu accesul SUA la facilități militare

„După 2005, România a devenit o dictatură militară, (…) o ţintă a procurorilor manevraţi de la Cotroceni, sub influenţa Monicăi Macovei, principal sfătuitor al ambasadorului SUA”.

BUCUREȘTI, 19 iun — Sputnik, Dragoș Dumitriu. „TOATE aceste protocoale secrete din justiție semnate cu SRI demonstrează că din 2005 tot ce înseamnă stat de drept și democrație în România a fost compromis și distrus. Sub pretextul combaterii corupției, serviciile au capturat întregul stat și au devenit ele însele cea mai mare sursă de corupție și abuz pe care România a experimentat-o vreodată”.

Este un paragraf din analiza publicată recent de preotul Chris Terhes, un român stabilit în SUA și implicat puternic în lupta contra „Statului paralel”. Pe de altă parte, Terhes este un apărător al principiilor americane de democrație — mă refer la cele teoretice, desigur.

Dar, în analiza sa, Chris Terhes face cea mai gravă acuzație la adresa SUA — și o face cu sau fără voie, asta nu mai știu. Iată despre ce e vorba.

„În fapt, după 2005, România a devenit o dictatură militară”. Chris Terhes se referă la decizia CSAT din 2005 prin care „corupția a fost inclusă ca amenințare la siguranța națională” consecința fiind că „politica și justiția au fost subordonate serviciilor”.

Dar, ce omite Terhes este că în 2005 se petrece cea mai mare subordonare militară a României, cu excepția perioadei de sub Stalin, 1944 — 1953. Deși am dubii.

Concret, pe 20 ianuarie 2005, MAE român elaborează „Strategia de politică externă” în care se va redefini parteneriatul bilateral cu SUA ca „reper esențial și privilegiat de acțiune„. Precizăm că MAE era condus de Mihai Răzvan Ungureanu, direct subordonat lui Traian Băsescu, nu premierului Tăriceanu — așa cum se va vedea în câteva situații, ducând la demiterea din 2007.

În baza acestei strategii, la finele aceluiași an fatidic, pe 6 decembrie 2005, se semnează „Acordul de Acces cu SUA„, care va însemna instalarea Armatei Americane în facilități militare din România și în ceea ce privește activitățile forțelor SUA pe teritoriul României.

Cu alte cuvinte, atunci începe dictatura militară de care vorbește Terhes — dar nu e una română, ci americană! Mai precis, sub control american.

Acordul din 2005 a mai însemnat ceva — includerea României în sistemul global de baze militare americane, accesul la date dar mai ales la mijloace de supraveghere și urmărire/intervenție informațională de un nivel formidabil. American!

Cum a fost folosit acest acces la sistemele americane? Iată ce scrie, de exemplu, Sorin Roșca Stănescu:

„Atât SRI cât și DNA au, începând din octombrie 2005, acces la sistemul denumit MONSAT. Adică Sistemul Național de Monitorizare a Comunicațiilor Transmise prin Satelit. Acest sistem a fost creat de către Statele Unite, (…) are serverul central în sediul NSA, permite monitorizarea în timp real a convorbirilor telefonice oriunde ar avea loc acestea, a comunicațiilor electronice, dar și a poziției fiecărei persoane”.

Sigur, SRS spune că MONSAT era destinat exclusiv activităților teroriste, dar cred că ne-am lămurit demult că activitățile care „pun în pericol SUA” sunt extreme de multe, mai multe decât cele din catalogul meseriilor de la noi, probabil. Iar rezultatul este cel descris de SR Stănescu:

„Începând din 4 octombrie 2005, cetățenii români au fost monitorizați în masă, (…) o operațiune amplă de poliție politică. Și nu numai. Nu doar politicienii incomozi, ziariștii sau liderii sindicali au fost astfel monitorizați non stop, fără vreun mandat. Ci și mediul de afaceri. Pentru ca, de pildă, oamenii din SRI să poată obține controlul asupra unor societăți comerciale. Pentru ca unele să fie favorizate în detrimentul altora”.

Dar ce este acea dată, 4 octombrie 2005, menționată în analiza lui SR Stănescu? Pe 4 octombrie 2005 se dă hotărârea 0121 a CSAT, care modifică Hotărârea 045 din 18 mai a aceluiași an și care stabilește dreptul instituțiilor menționate de a monitoriza fără mandat — de fapt, sub suspiciunea de terorism și chestiuni legate de siguranța națională.

O altă chestiune, de-a dreptul halucinantă, relevă ceea ce s-a întâmplat la finele lui 2004 — căderea lui Adrian Năstase și preluarea puterii de Traian Băsescu — și iată câteva date din care reiese cum SUA a fost implicată în căderea celui mai important om politic român al perioadei — Adrian Năstase. Băsescu, aflat sub amenințarea unor dosare grele, îi făcuse un catren: „Adriane nici nu știi, cât de mic începi să fii”. Tupeul era asigurat de peste Ocean.

Iată ce scria presa, în noiembrie 2004, deci cu puțin timp înaintea alegerilor care aveau să-l facă pe „Adrian mic”:

„Autorităţile de la Bucureşti îşi menţin punctul de vedere prezentat de premierul Adrian Năstase referitor la o posibilă retragere a trupelor româneşti din Irak în 2005”.

Câteva zile mai târziu, la începutul lui decembrie 2004, Adrian Năstase mai comite câteva „greșeli” strategice. Pe scurt: rezervele față de achiziția de F16, problema achiziției de Airbus pentru TAROM în loc de Boeing, opoziția la iertarea de datorie a Irakului, decisă de Clubul de la Paris în 2004, la propunerea SUA ceea ce însemna o pierdere uriaşă pentru România. În fine, cazul Teo Peter, ucis într-un cumplit accident de un atașat miliar al ambasadei SUA la București, care ulterior s-a sustras justiției române plecând în SUA.

„În 6 decembrie 2004, am transmis o scrisoare preşedintelui George Bush, prin care îi adresam rugămintea de a se implica în soluţionarea situaţiei generate de tragicul accident, în care şi-a pierdut viaţa regretatul interpret Teo Peter”, scrie Năstase pe blocul său. „Am înţeles, dintr-o telegramă a ambasadei, publicată recent, pe Wikileaks, că demersul nu a fost pe placul ambasadei americane, care lăuda, în schimb, poziţia conciliantă a lui Băsescu”.

Urmează alegerea surpriză a lui Traian Băsescu și distrugerea lui Adrian Năstase.

„Sub iluzia unei lupte anticorupţie, care să ascundă de fapt corupţia feroce a regimului Băsescu, Adrian Năstase a devenit o ţintă a procurorilor manevraţi de la Cotroceni, sub influenţa nefastă a Monicăi Macovei, principal sfătuitor al ambasadorului SUA”, scria reputatul jurnalist Dan Constantin, în Jurnalul Național.

Mai mult, a apărut o probă, un document din 2012, din care rezultă că ambasada SUA i-a retras viza fostului premier… cu trei luni înainte de condamnare! De parcă ar fi fost siguri că asta se va întâmpla, în ciuda evidentei lipse a probelor la dosar.

„În acest context, retragerea vizei de intrare în SUA a fostului prim ministru al României, primit în câteva rânduri la Casa Alba, apare ca o condamnare apriori a lui Năstase”, scrie același Dan Constantin.

Sursa: https://ro.sputnik.md/analytics/20180619/19927744/protocoalele-sri-accesul-sua-facilitati-militare.html

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *