Dacă aş putea….Dacă aș putea, aș împrumuta clipe și zâmbete celor care nu mai au.

Dacă aş putea….Dacă aș putea, aș împrumuta clipe și zâmbete celor care nu mai au. Aș opri oamenii pe stradă și le-aș spune că e mai ușor să fii direct și sincer. Că soarele se acoperă doar în joacă cu un deget. Le-aș spune că nisipul din clepsidră tot alunecă și că nu putem să îl oprim. Că e mai frumos să vorbești despre tine decât să stai și să vorbești despre alții. Că invidia și superficialitatea roade din suflet și nu îl lasă să înflorească.
De aș putea, mi-aș pune sufletul pe tavă. Să înțeleagă toată lumea conturul și umbrele lui, petele de culoare și culoarele întunecate pe care și mie mi-e teamă să le colind. I-aș lăsa să vadă ce urmă lasă un cuvânt urât sau o ușă închisă prea devreme. Sau cât de mult acoperă un strop de răutate… sau cât de mult doare dorul. Sau cât de sec rămâne locul unde altădată crescuse rădăcina unei prietenii. I-aș lăsa să vadă cât de mult doare frica. Și ura. Și neputința. Și urletele nestrigate. Și plânsul în pumni.
Dacă aș putea….

Autor: Anca Rucareanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *