Ce a făcut, de fapt, Klaus Iohannis la Revoluția din 1989. ”A fost foarte multă violență ”

Președintele Klaus Iohannis lansa prima sa care acum șase ani, carte în care povestește ce făcea la Revoluția din 1989. În cartea sa mai amintește despre dilema dacă să părăsească România în detrimentul Germaniei, la fel cum făceau mulți sași la acea vreme sau să rămână în continuare aici.

Klaus Iohannis la Revoluția din 1989

În acel an, actualul președinte avea vârsta de 30 de ani. După ce a absolvit studiile de fizică la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, 1983, Revoluția l-a prins în funcția de profesor la Colegiul Național ”Samuel von Brukenthal” din Sibiu, orașul unde s-a născut acesta. Cartea sa a fost publicată în anul 2014, intitulată ”Pas cu pas”, în care a menționat:

 „În 1989, am ieșit și eu în stradă, împreună cu toți ceilalți oameni care au urmat imediat semnalul dat la Timișoara. Sibiul a fost unul dintre orașele care au adus sacrificii foarte mari la Revoluție. A fost foarte multă violență pe străzi, foarte multă spaimă și foarte multă speranță. Am sperat să răsturnăm regimul, până când au început să șuiere gloanțele, și atunci a fost mai straniu. Au existat momente când ne-a fost teamă tuturor”

În cartea de 216 pagini, ”Sunt un anticomunist convins”, Klaus Iohannis povestește mai multe memorii din perioada ceaușistă, o perioadă neagră pentru mulți dintre românii care trăit regimul comunist pe pielea lor. Acesta relata că nu a fost un disident anticomunist și că doar i-a urât. Actualul președinte își amintea cum stătea la cozi iar situația îl obliga să facă acest lucru, ca oricare alt român. I se pare trist cum anumite persoane îl regretă astăzi pe Nicolae Ceaușescu, cum de altfel faptul că nu te puteai exprima liber, era o mare problemă, acum 31 de ani.

„Încă uităm de crimele în masă, de faptul că nu puteam să ne spunem părerea cu voce tare, uităm de viața gri, uităm de martiri, de călcarea în picioare a simbolurilor naționale, de falsificarea istoriei. Reținem doar lucrurile bune, ca într-un filtru roz al memoriei. Uităm de discriminarea confesională, de faptul că nu puteai să călătorești dacă nu erai parte din sistem sau apropiat al sistemului”, scria Iohannis.

În cartea de 216 pagini, ”Sunt un anticomunist convins”, Klaus Iohannis povestește mai multe memorii din perioada ceaușistă
În cartea de 216 pagini, ”Sunt un anticomunist convins”, Klaus Iohannis povestește mai multe memorii din perioada ceaușistă

”Atmosfera generală mi s-a părut aspectul cel mai descurajant”

Din punctul său de vedere, cel mai descuranjant lucru era reprezentat de atmosfera acelor zile de decembrie ’89. Speranța oamenilor înceta să mai existe.

 „Atmosfera generală mi s-a părut aspectul cel mai descurajant: oameni care nu prea mai aveau speranțe. Noi, tinerii, credeam că există șanse să se schimbe lucrurile cândva, însă oamenii mai în vârstă nu credeau că se mai poate lega ceva. Lipsa aceasta de speranță mi se părea dezolantă. Mulți spun că a fost bine pe vremea lui Ceaușescu pentru că toată lumea avea o casă și o locuință, deși toată lumea făcea bancuri la adresa lui”.

Klaus Iohannis s-a decis să intre în politică după căderea comunismului, astfel că în anul 1990, s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România, formațiune a cărui lider a devenit 12 ani mai târziu. Actualul președinte menționează cum dezamăgirea și-a făcut loc în sufletul său atunci când promisiunile libertății nu au fost respectate de către cei aleși precum și schimbarea lucrurilor, așa cum românii își imaginau în 1990. Libertatea de circulație fiind instituită, mulți prieteni și colegi au ales să părăsească România pe parcursul acelui an.

„Sora mea a plecat imediat după Revoluție. Părinții mei au plecat prin ’92-’93, pe atunci deja nu mai locuiam împreună, eu eram căsătorit din 1988, iar ei erau deja pensionari. Personal, mi-am pus întrebarea dacă să plec sau nu în Germania cel puțin de două ori. În liceu, atunci răspunsul meu a fost că nu, nu vreau să plec. A doua oară mi-am pus întrebarea după Revoluție, când majoritatea sașilor au și plecat, nu doar că și-au dorit. Chiar au plecat. N-am vrut nici atunci să plec. Decizia a fost, de fiecare dată, să rămân aici, chiar dacă părinții și sora mea plecaseră”, a mai scris Iohannis, atunci când a vorbit de Revoluția din 1989.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *