ANGHEL SALIGNY (19 aprilie 1854-17 iunie 1925)

La începutul anilor 1850, Alfred Rudolf de Saligny se stabilea la Focșani, unde înființeză un pension de copii, el fiind pedagog, și tot aici își întemeiază familia. Alfred este de origine franceză din Alsacia. În familia lui Alfred Rudolf de Saligny se nasc trei copii: doi băieți și o fată Alfons Oscar, Anghel și Sofia. Fiul cel mare al familiei Saligny, Alfons Oscar va deveni chimist profesor de renume la Școala Națională de Poduri și Șosele și membru corespondent al Academiei Române. Fiul cel mic Anghel Saligny va deveni inginer de renume international.
Inginerul Anghel Saligny s-a născut la data de 19 aprilie 1854 în comuna Șerbănești, județul Tecuci (astăzi judeţul Galați). Afred Rudolf Saligny, împreună cu familia, se afla într-o călătorie în Moldova, iar soția acestuia, fiind însărcinată, a trebuit să întrerupă călătoria din cauza timpului nefavorabil, cazându-se la un han din comuna Șerbănești. Acolo a venit pe lume cel de-al doilea fiu al familiei Saligny. Din cauza ploilor puternice, satul a fost inundat, apa pătrunzând și în camera hanului unde locuia familia împreună cu noul născut Anghel. Apa se spune că a pătruns până sub patul micuțului Anghel. Această încercare a vieții a fost ca o prevestire că noul născut se va lupta cu apele pe parcursul vieții și le va învinge.
Primele clase școlare, Anghel Saligny le-a urmat la pensionul tatălui său și, mai departe, studiile le completează la gimnaziul din Focșni – Colegiul Național Unirea – din aceeași localitate și, ulterior, liceul în Germania, la Postdam. Anghel Saligny este atras de astronomie, fapt ce îl determină să frecventeze cursurile Universității din Berlin. În continuare,  urmează studiile de inginerie la Școala Tehnică Superioară din Charlottenburg (1870-1874), unde îi are ca profesori pe celebrii ingineri Schwedler și Franzius.
Primii ani după terminarea studiilor lucrează ca inginer la lucrări hidraulice în nordul Prusiei și la construcția căii ferate Cottbus-Frankfurt, pe Oder. I se oferă un post de profesor la Politehnica din Dresda, dar refuză, motivând: ”Deși familia mea s-a născut din apele Loirei și pe urmă a pribegit prin lume, noi am fost întotdeauna loiali, așa că dacă o țară ne-a dat azil și ne-a recunoscut drept fiii ei, noi n-o putem trăda”.
Se întoarce în 1875 în țară, iar în 1876 se căsătoreste cu Tereza Kohna, din căsătoria lor rezultând trei copii: Eugenia, Mihail și Sofia.
Anghel Saligny a fost un redutabil inginer constructor, premergător mondial al științei construcțiilor metalice și de beton armat. A realizat multe invenții și inovații, soluții unice în proiectarea și construirea podurilor, dar și a construcțiilor industriale, fundația și structura de rezistență a cheiurilor portuare, silozurile de cereale. A proiectat liniile ferate Adjud-Târgul Ocna, Bârlad-Vaslui-Iași. A realizat primele poduri combinate pe Siret, a proiectat funicularul de la Târgul Ocna, acesta fiind primul funicular din România (pe o distanță de 2.100m între salină și oraș și pe care se transportau zilnic câte 10 vagoane).
Legătura inginerului Anghel Saligny cu orașul Giurgiu se face prin proiectarea și construirea cheiului portuar, el fiind primul care a făcut studiile premergătoare acestei construcții. Inginerul Saligny mai este important pentru Giurgiu prin studiul făcut cu ocazia proiectării și construirii podului peste Canalul Sf. Gheorghe. Această lucrare a fostului său elev Ion Ionescu Bizet, care pune în practică ideile și conceptele tehnice, dobândite de la profesorul de ”lucrări de statică grafică, rezistența materialelor, hidraulică și proiectare de poduri”.
Activitatea inginerului Saligny pe scurt: a proiectat și construit stații CFR (Târgul Ocna), docuri și antrepozite (Brăila-Galați), complexul de poduri de peste Dunăre (Fetești-Cernavodă), a fost șeful lucrărilor de modernizarea a portului Constanța, director general al Căilor Ferate, directorul primului Serviciu de îmbunătățiri funciare, director al Direcției Generale a Munițiilor din cadrul Ministerului de Război, ministru al Lucrărilor Publice. În 1872, a fost ales membru corespondent al Academiei Române, în 1897 a devenit membru titular. În pofida marilor sale merite, Anghel Saligny a fost un om de o modestie exemplară. ”Datoresc norocul împrejurărilor și eminenților mei colaboratori prestigiul de care mă bucur acum… Eu m-am retras din cadrele ordinare ale corpului tehnic, peste câțiva ani voi părăsi cu totul serviciul statului, dar retragerea mea nu se va simți, fiindcă rămân conducători de frunte și fiecare în parte mă poate înlocui cu succes”- declara el la sfârșitul anului 1910, când s-a retras din serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde a activat 35 de ani. Contribuția lui Anghel Saligny la modernizarea României a fost uriașă: la Constanța, Brăila, Galați, linia CFR de pe Valea Prahovei sau cea care străbate Moldova, trecerea peste Dunăre în Dobrogea. În anul 1890, tânărul inginer Saligny, la numai 35 de ani, a îngenucheat Dunărea prin proiectarea și executarea podului ce îi poartă numele. Opera lui a fost inaugurată în 1885 și a costat 35 milioane de lei aur. Inițial, podul s-a numit Carol I, apoi Podul Anghel Saligny. Acest pod este unul dintre cele mai frumoase poduri metalice din lume. Construcția lui a început în luna octombrie 1890, acesta fiind podul peste Dunăre de la Cernavodă. Podul are o formă zveltă din bare metalice dantelate și a fost proiectat la 30 metri deasupra Dunării, astfel permițând vaselor cu catarge mai înalte să poată trece pe dedesupt. La capătul podului dinspre Cernavodă a fost ridicat un fascinant monument din bronz reprezentând doi dorobanți (în memoria eroilor căzuți în Războiul de Independență). Dorobanții și stemele au fost realizate de sculptorul francez Leon Pilet (1836-1916), iar o parte din contravaloarea lor a fost suportată de Ambasada Franței, în cinstea regelui Carol I. Statuile au fost turnate în trei bucăți la Lyon, fiind apoi îmbinate la fața locului. Dorobanțul de pe partea nordică poartă semnătura autorului, alături de anul realizării (1895).
Misteriosul ”Nit de argint” nu este un mit, este adevărat. Inaugurarea podurilor a avut loc în septembrie 1895, la festivitate a participând și Carol I. Un tren special cu oficialități a plecat din Gara de Nord din București la ora 9,05 și a sosit la Fetești la ora 12.30. După ce s-a bătut ultimul nit, un nit de argint, și s-a zidit documentul inaugurării, s-a celebrat serviciul religios Trenul format din 15 locomotive a trecut cu o viteză de 60 km/oră. A urmat și al doilea tren, cu o viteză de 80 km/oră. Sub pod a stat într-o barcă, alături de muncitori, inginerul Anghel Saligny, pentru a demonstra că lucrarea este durabilă și rezistentă.
Inginerul Anghel Saligny a murit la 17 iunie 1925, la București, și este înmormântat la Cimitirul Bellu.

Gigica Ivonette Peptănaru