Editorial – Ne culcăm republicani și ne trezim monarhiști! (continuare)
La 20 februarie 1920, i-a cerut regelui Ferdinand să considere nulă abdicarea sa. La 10 martie 1921, s-a căsătorit, la Atena, cu Elena – principesă de Grecia – iar la 25 octombrie 1921 s-a născut copilul Mihai, căruia Pamfil Șeicaru i-a zis Mihai ”Viteză”, pentru că s-a născut prematur și a avut la naștere o greutate foarte mare. Se spune că a fost, de fapt, băiatul șefului Gărzii Regale de la Palatul din Atena. Poate că și acesta este un motiv pentru care regele Carol al-II-lea a abandonat-o pe soția sa, Elena, la București, și a luat-o de nevastă pe Magda Grunberg – Wolf, cunoscută românilor sub numele de Elena Lupescu, cu care a plecat în Franța, renunțând la tot, și la calitatea de moștenitor al Casei Regale. El și-a luat numele de Carol Caraiman. La 21 iunie 1928, soția sa Elena a divorțat de principele Carol al-II-lea. După moartea regelui Ferdinand, în anul 1927, nepotul său, Mihai, devine rege, la vârsta de 6 ani. Pentru că acesta era minor, s-a constituit Regența, formată din: unchiul regelui, principele Nicolae; patriarhul Miron Cristea, al Bisericii Ortodoxe Române; Gheorghe Buzdugan, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Regența a depus jurământul în Parlament și a exercitat atribuțiile cuvenite regelui. Este clar că micuțul Mihai nu pricepea nimic la cei 6 anișori ai lui. La 8 iunie 1930, Carol al-II-lea a revenit în țară, l-a detronat pe fiul său Mihai și a fost instalat rege. Micuțul Mihai a fost proclamat moștenitor al tronului și mare voievod de Alba Iulia. Tot în același an, a revenit în România și Elena Lupescu. Regele Carol al-II-lea i-a refuzat titlul de regină fostei sale soții, mama fiului său Mihai. A alungat-0 în Italia, la Florența. Regele Carol al-II-lea, în timpul domniei sale, a fost poreclit ”10%”, deoarece atât pretindea din valoarea marilor contracte pe care Guvernul României le încheia cu firme din străinătate și din țară. Pentru adevărul istoric, trebuie să mai spunem și că regele Carol al-II-lea a fost un afemeiat, a fost ”abonat” în cartierul ”Crucea de Piatră” din București, la prostituata Foamea Neagră.
La 10 februarie 1938, regele Carol al-II-lea a instaurat dictatura regală, a scos în afara legii partidele politice și a suspendat Parlamentul și Constituția țării. Regele Carol al-II-lea, mareșal al României și președinte de onoare al Academiei Române, a cedat Basarabia și Bucovina, la 26 iunie 1940, către Uniunea Sovietică; Cadrilaterul către Bulgaria, la 21 august 1940 și Ardealul de Nord-Vest către Ungaria, la 30 august 1940. Regele Carol al-II-lea a ordonat executarea prin împușcare, de către Boierul, infiltrat în Mișcarea Legionară, a marelui patriot și istoric Nicolae Iorga, după discursul pe care acesta l-a ținut în plenul Academiei Române, în care a prezentat nebunia de care suferă unii membri ai familiei regale. La 6 septembrie 1940, regele Carol al-II-lea a abdicat și s-a lepădat și de Academia Română. La 7 septembrie 1940, a plecat din țară împreună cu amanta sa, Elena Lupescu, istoricii timpului spunând că a plecat cu un tren având 12 vagoane cu bunuri de mare valoare din averea poporului român, bunuri pe care cei doi le-au vândut, au călătorit în Spania, Portugalia, Mexic, Brazilia unde s-au căsătorit, la 3 iulie 1947. Apoi, s-au întors în Portugalia, unde au și murit, el în 1953, iar Elena Lupescu în 1977. Osemintele lor au fost aduse în România în 2003, fiind reînhumate în paraclisul construit lângă biserica Mănăstirii Curtea de Argeș.
Va urma
