Editorial – Ne culcăm republicani și ne trezim monarhiști!

18 decembrie 2017 Niciun comentariu

Ne-am întrebat de câteva săptămâni care să fie cauza pentru ”dragostea” subită a lui Tăriceanu și Dragnea pentru Margareta și Dudă. Care să fie motivele adevărate pentru care Tăriceanu l-a înzestrat cu atâtea funcții în armata română pe Duda… Care să fie cauza pentru care Tăriceanu și Dragnea vor să rupă de la gura românilor milioane de euro pentru a le dărui Margaretei și lui Duda… Ei bine, lucrurile încep să se limpezească. Nici nu l-am îngropat bine pe rege și, iată… Tăriceanu și Dragnea vor monarhie… Niciodată nu iese fum fără foc! Ce însemnăm noi, românii, pentru putere?! Nimic! Suntem mai mult ca niciodată la mâna unora pe care noi i-am urcat pe piedestale, suntem manipulați și divizați de sărăcia lucie în care trăim. Dacă aș fi ”Avocatul Diavolului”, aș spune că toate discuțiile despre monarhie, acum, au rostul de a ne manipula din nou, de a ne îndepărta de adevăratele probleme actuale cu care ne confruntăm. Suntem divizați… unii vor monarhie, alții sunt republicani convinși. Desigur că un referendum ar lămuri lucrurile, dacă el ar fi corect. Alege, române! Ce să alegi?! O… Dudă sau un PSD! Cine este PSD? Știm bine acum. Cine a fost Duda…? Știm. Dar Casa Regală…? Cel puțin tinerii României trebuie să afle adevărul.

Principele Karol Eitel Friedrich – Zephirinus Ludwig von Hohenzollern – Sigmaringen nu a provenit din Casa Regală a Prusiei. La vârsta de 27 de ani, a fost adus în țară de liberalul Ion C. Brătianu, la data de 8 mai 1866, cu un pașaport fals, eliberat pe numele Karl Hettincen. Constituția României, la acea vreme, la Art. 7, prevedea că nu puteau dobândi drepturi civile cetățenii care nu sunt credincioși. El nu a cunoscut limba română și nu a putut, în ziua de 10 mai 1866, să depună în Parlament jurământul prevăzut de Constituție pentru domnitorul României. A fost străin de popor și de țară, pe care a condus-o prin translatori. La 26 martie 1881, Parlamentul României a hotărât transformarea României în regat. Pentru că românii nu îi puteau reține și pronunța numele, i-au spus Carol I. Acest Carol I, un rege fără jurământ și fără să știe limba română, a ordonat înnăbușirea în sânge a răscoalelor țărănești din 1888 și 1907, în care au fost împușcați peste 20 de mii de țărani români. Acest Carol I s-a căsătorit în Prusia, la 15 noiembrie 1869, cu prințesa Paulina – Elisabeta – Otilia – Luiza de Wied, căreia românii i-au spus regina Elisabeta, iar ea se semna cu pseudonimele E. Wedi și Carmen Sylva. În perioada 1866 – 1870, domnitorul evreu – prusac Carol I a semnat două acte normative, în sensul că:

A schimbat dispunerea culorilor pe drapelul României. Așa au fost dispuse culorile și pe drapelele purtate la Blaj, în 1848, și la Alba-Iulia, la 1 decembrie 1918.
A modificat denumirea Insulei Albe sau Leuce și a botezat-o Insula Șerpilor.

Nepotul lui Carol I, Ferdinand – Victor – Albert – Minrad von Hohenzollern – Sigmaringen, autodidact și modest, s-a căsătorit în 29 noiembrie 1892 cu principesa evreică Maria – Alexandra – Victoria de Saxa Coburg Gotha din Marea Britanie, căreia i s-a spus, oficial, regina Maria. Ferdinand a fost rege al României în perioada 1914 – 1927. La 25 de ani, a fost primit ca membru de onoare al Academiei Române, iar în anul 1914 a devenit președinte de onoare al Academiei. A făcut-o ”academiciană” și pe soția sa, în vârstă de 40 de ani.

Regele Carol al-II-lea a adus un prestigiu ridicat Casei Regale, prin numeroase fapte, dintre care unele merită reținute. 1918 – în ziua de 27 august – în plin război, Carol al-II-lea a dezertat din armata română, din funcția de comandant al regimentului 8 Vânători, pentru a se căsători în 31 august 1918, la Odessa, cu Ioana Maria Valentina Lambrino. Atunci a renunțat, în scris, la calitatea de moștenitor al tronului României. La 8 ianuarie 1919, Tribunalul Ilfov a anulat actul de căsătorie. Din concubinajul cu Ioana Lambrino s-a născut, la 8 ianuarie 1920, băiatul Mircea Grigore Lambrino.