Verișoara De La Țară (I)
Trecuseră cativa ani de când spațiul din fata curții se umplea de căruțe pline cu rubedenii de la țară venite la Bâlciul de Sf.Marie.Prilej de mare bucurie pentru mama,de a mai afla câte ceva despre numeroasele rude din satele situate de-a lungul Dunării la Giurgiu,care mai trăiește și care nu,care s-a măritat sau care a plecat la oaste și altele asemenea.
Trecuseră cativa ani de când o verișoară îmi adusese cadou un cățeluș pe care l-am crescut cu drag și mai apoi când veneam în vacanță de departe îmi ieșea în cale și incerca să-mi arate ce dor i-a fost de mine și dacă nu cumva am uitat drumul spre casă.
Trecuseră cativa ani și verișoara mea a venit iar la Bâlciul de Sf.Marie și m-a rugat s-o însoțesc să nu fie singură și să nu se lege de ea vreun băiat rău „de la oraș”.Mă minunam ce mândrețe de fată devenise,înaltă și mlădioasă ca o trestie,cu părul ca abanosul împletit în două cozi groase și lungi până aproape de mijloc, îmbrăcată în port popular cu o ie înflorată ,lucrată chiar de mâinile ei.
In Bâlci era o hărmălaie de nedescris…Fel și fel de comedii,lanțuri,calusei,un aparat în care loveau unii cu barosul să-și încerce puterea mușchilor,alții suflau într-un tub de sticla în care se ridica un lichid roșu,masurandu-și astfel forța plamanilor. Într-un loc erau niște bărci în care se dădeau unii mai curajoși și făceau rotații complete de 360 de grade ,având tălpile legate cu curele de fundul bărcii….Pe margine se produceau fel și fel de artiști ambulanți,unii care înghițeau săbii,alții care aruncau flăcări pe gura…
Ne opream la fiecare comedie sau scenă din bâlci și de fiecare dată verișoara mea dădea capul pe spate și râdea bătând din palme.In dreptul unor lanțuri i-am simțit mâna stangandu-mă puternic de braț,unul care se dădea în lanțuri prinsese scaunul fetei din fața sa și a învârtit-o până când lanțul s-a răsucit complet apoi a azvarlit scaunul în înaltul cerului ,scaunul respectiv a început să se rotească cu iuțeală până când lanțul s-a desfășurat complet ,iar la coborâre săraca fata se clatina de amețită ce era…
Ne-am îndepărtat de îndată către tarabele de pe margine de unde verișoara și-a cumpărat niște bijuterii,cercei,mărgele,…,o goarna de hârtie din aceea care se desfășoară,iar la sfârșit ne-am racorit cu cate o limonada,dintr-o sticlă cu capacul prevăzut cu un mecanism de deschidere din sârmă…
Când voia să plătească ducea mâna la sân sub ie,acolo ținea banii,dar de fiecare dată eram mai iute și scoteam din buzunar un teanc de bani din ceea ce îmi mai rămăsese din ultima bursă de la liceu din clasa a IX-a…
În poza de mai jos este chiar verișoara mea din Giurgiu,maestrul Grigorescu știa că așa va arăta!
(Va urma)
La vârsta când venise verișoara de la țară la Giurgiu,la Balciul de Sf.Maria
ANTON GHEORGHE
