Călătoria care a pecetluit soarta lui Artin, un băieţel kurd de 15 luni al cărui trup a eşuat în Norvegia: „Dacă nu ai bani, nu-ţi poţi salva viaţa. Trebuie să mori!”
Artin s-a înecat în Canalul Mânecii pe 27 octombrie împreună cu părinţii şi fraţii săi: Rasoul Iran-Nejad, 35 de ani, Shiva Mohammad Panahi, 35, Anita, 9 ani şi Armin, 6 ani. Familia a plecat pe 7 august 2020 din din oraşul Sardasht, vestul Iranului, aproape de graniţa cu Irakul.
Autorităţile norvegiene, care au descoperit corpul lui Artin pe coastele de sud-vest, în ziua de Anul Nou, au avut nevoie de câteva luni să-l identifice şi au reuşit cu ajutorul unei fotografii făcută în tabăra de refugiaţi din Franţa. Artin purta o salopetă albastră când s-a urcat în barcă cu părinţii săi în acea zi fatidică.
Un solicitant de azil care i-a cunoscut la tabăra pentru refugiaţi din Calais a povestit că nu au avut suficienţi bani pentru o barcă sigură şi au fost presaţi de un traficant să facă traversarea în condiţii de vreme rea, cu valuri care atingeau 70 de centimetri, relatează The Guardian.
„Dacă nu ai bani, nu-ţi poţi salva viaţa. Trebuie să mori”, a spus el.
Familia trăia în sărăcie în Iran, unde kurzii sunt o minoritate persecutată. Tatăl îşi câştiga extistenţa cărând în spate diverse mărfuri pentru kurzii iranieni, o muncă riscantă şi ilegală.
„Şi-au făcut multe speranţe pentru o viaţă nouă în Marea Britanie. Shiva (mama copiilor) a avut multe visuri frumoase pentru copii. A vrut ca ei să primească o educaţie bună la şcolile din Marea Britanie şi apoi să meargă la universitate”,a povestit bărbatul.
Acesta s-a împrietenit cu Artin: „M-am jucat cu el în fiecare zi. Era atât de minunat şi de jucăuş. Îi plăcea în mod deosebit să se joace cu o ţâşnitoare cu apă şi mergea mereu acolo”.
Contrabandiştii oferă traversări în siguranţă, în bărci cu motor, sau mai riscante, adesea în bănci supraaglomerate, în funcţie de cât îşi permit imigranţii să ofere.
Cei care nu au deloc bani sunt obligaţi să lucreze pentru ei şi să-i ajute cu trei până la zece traversări pentru a câştiga o trecere gratuită într-o barcă nesigură. Doar cei care pot plăti o garanţie mare au asigurată o traversare în cele mai sigure condiţii.
Călătoria familiei lui Artin din Iran în Franţa FOTO The Guardian
Ceilalţi, cum a fost şi cazul familiei lui Artin, trebuie să negocieze sau să găsească traficanţi care cer mai puţini bani. Neşansa familiei a fost să fie refuzată – cei 5000 de euro pe care îi strânseseră de la familie şi prieteni nu erau de ajuns.
„Contrabandiştii sunt foarte necinstiţi. Nu ne-au luat … Au luat nişte prieteni care plătiseră mai mulţi bani”, îi transmitea Shiva într-un mesaj pe care bărbatul l-a păstrat.
„Shiva a fost deznădăjduită şi dezamăgită, aşa că ei au dat banii unui alt contrabandist care cerea mai puţin. Dar acesta i-a forţat să traverseze când vremea era rea, într-o barcă supraaglomerată. El a spus că familia trebuie să treacă pentru a-l ajuta, pentru că şi el, la rândul lui, avea datorii către un alt contrabandist. Traficantul le-a spus: Dacă nu treceţi în această seară, plecaţi dar nu veţi primi banii înapoi”, a povestit bărbatul.
În noaptea în care a traversat canalul familia lui Artin, valurile aveau 70 de centimetri – mulţi traficanţi au refuzat să facă trecerea în acea noapte. Solicitanţii de azil au o regulă – dacă valurile trec de 10 sau 20 de centimetri, nu riscă.