Capra și Ordonanța fabulă de Ilie Bâtcă

Capra reclamase, și avea dovezi,

că un lup nemernic i-a mâncat doi iezi.

Revenind, voioasă, de la magazin,

l-a găsit în casă numai pe mezin,

care se pitise într-un separeu,

de unde, săraca, l-a extras cu greu.

Adus în Instanță, el a povestit

cum a venit lupul, cum i-a păcălit

să deschidă ușa, cum i-a mursecat

pe iedul cel mare, strecurat sub pat,

și pe mijlociul care, sub cherșin,

tremura ca varga, cuprins de leșin.

Terminând ieduțul, vulpile în robe

îi cerură caprei să aducă probe.

– Onorată Curte, în acest dosar,

citați-l pe Creangă, martor ocular,

care, într-o carte scrisă chiar de el,

are amănunte despre-acest măcel!

– Nu se poate, dragă! Dumneata glumești?

Creangă ăsta umblă numai cu povești!

Pentru ca ședinței să îi punem punct,

vă aduc aminte doar un amănunt de care,

se pare, voi nu țineți cont, pentru că e proaspăt.

Deci, vă vând un pont:

Începând de astăzi, lupii acuzați

de astfel de fapte sunt amnistiați,

fără a ajunge până la Instanță.

Asta se prevede într-o Ordonanță…

Morala: Când lupul își face lege pentru sine, caprei, niciodată, n-o să-i fie bine!