Colorează-ți viața altfel… Fără droguri!

Robert Anghel – eseu

Drogurile, o ispită mondenă cu rădăcini puternice din trecut. Primele întrebuințări în istorie nu au fost de specialitate, neștiindu-se consecințele. O hartă personală a drogurilor o reprezintă semnele cartografice pe teritoriul brațelor cu ajutorul acelor naive. Semne cartografice ce arată o origine umilă spre tărâmul abstracției și al răcirii percepțiilor vii și fixe, reale.

Pot fi asociate cu o escapadă scurtă ce duce la un inevitabil abonament al dependenței și al degradării sociale. Există libertatea în decizii cu limitele legale și a bunului simț, dar există și libertatea enigmei de a fi liberă. Un chin moral și regretarea de a deține titulatura de ființă umană patată de rușine ar fi o bază puternică pentru noii adepți ai verdelui sau ai albului. Din natură și puritate se ajunge la neomenesc și învinovățire. O explicație părtașă la existența folosirii este aceea datorată ajutorului drogurilor este una vagă. O explicație ce ajunge de la ideea de nemurire a sufletului la cea de luciditate în nemurire a necunoscutului și a emoțiilor.

Omul poate avea două destine. Primul este acela de a trăi fiecare moment bucurându-se de atitudinea fermă și gingașă a vieții, chiar dacă adesea este umbrită de nesatisfaceri. Al doilea destin ar fi ca din momentul în care omul poate să ajute, să-și dedice viața muncind și consolidând o parte din viața sa pentru dezvoltarea societății și a traiului inevitabil pentru a trăi primul destin. Pentru a permite generațiilor viitoare această opțiune. Drogurile pun un blocaj între ele, dar și o ceață în întrevederea conceperii lor.

O inhalare a fatalei libertăți strecurate de democrație și responsabilități private este recepționată de umbra firavă a fizicului biologic ca o serie de impedimente de trăiri efemere și emoții.

Drogul nu este un călău, ci un avocat spre sentința vieții celor ce vor să și-o pedepsească pentru clipele nefaste. Arma singură nu este vinovată, chiar dacă este încărcată.        Un mesaj către cei care vor să-și satisfacă nevoia către viață este să țină minte că nu-și dețin ei viața proprie. Nu aceștia își vor plânge destinul rușinos de a-și încheia viața într-un ton imoral.

Ca om din exteriorul acestei afaceri de stimulare interioară, pot spune că nu văd avantajul în investirea în acest domeniu. Transformarea în efemeride cu data de naștere fixată de la începutul consumului de droguri și resetarea acesteea la încă o doză… Nu mi se pare o afacere rentabilă. Omul sedat nu este omnul însuși. Selecția naturală și evoluția la adaptarea la aceste substanțe poate salva ipotetic…omul.

Într-o istorie scurtă se vor curma începuturi de potențial. O istorie care se va repeta tragic. Chiar daca învățam cât mai multe din ea, știm din ce în ce mai puțin despre felul de a o combate moral. Nu suntem capabili să anticipăm dorința și mijloacele care apar și stimulează dorințele umane.

Într-un final concluzia se poate extrage personal pe baza impresiilor acumulate și amintirea unor inocenți cu viețile scurtate… Inocenți care aveau putere de decizie asupra vieții lor până la primul rendez-vous cu nefastul.