Cu adevărat “Pe aripile vântului”: Cum a fost aleasă EROINA acestui film rasat (Video)

Astfel își amintește actorul Laurence Olivier, în memoriile sale, despre momentul selectării soției sale (pe atunci), actrița Vivien Leight, pentru rolul principal (Scarlet O’Hara), dintr-un film ce avea să se dovedească minunat și genial în lupta cu timpul: “Pe aripile vântului”. Prin tehnica cinematografică folosită, „Pe aripile vântului” a devenit primul film color de asemenea proporţii, fiind realizat prin procedeul Technicolor. „New York Herald Tribune” scria, la vremea apariţiei filmului, că este „un spectacol cinematografic monumental”, iar „New York Times” scria că este „cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi şi cel mai ambiţios film de acţiune din istoria spectaculoasă a Hollywoodului”.

În volumul „Mărturisirile unui actor”, care poartă semnătura inegalabilului actor sir Laurence Olivier, există o interesantă şi captivantă relatare a modului cum s-a ales distribuţia filmului „Pe aripile vântului” şi cum a ajuns actriţa Vivien Leigh să joace rolul vieţii sale în această peliculă. Deşi la început nu i se dădea nici o şansă. „Împreună cu cel puţin o mie, dacă nu zece mii de alte actriţe, Vivien era diabolic de hotărâtă să joace rolul lui Scarlet O’Hara din „, spune Laurence Olivier în memoriile sale, din care spicuim în cele ce urmează.

A luptat cu alte candidate

„Chiar dacă şansele ei nu erau prea mari, eu însumi nutream în taină această ambiţie pentru ea. Între timp schimbasem câteva vorbe pe îndelete cu Myron Selznick, lăsându-l să înţeleagă că o să vină să mă viziteze o persoană care ar putea să îl intereseze în mod cu totul deosebit. M-a privit cu un aer de om atotştiutor, după care am schimbat subiectul. Am dus-o pe Vivien la Myron, care a studiat-o, uitându-se când la ea, când la mine, când iarăşi la ea, cu un interes crescând. Cu un aer nevinovat, i-am zis: <Ce?>. Myron încuviinţă încet din cap, începând în sfârşit să înţeleagă care fusese planul: fratele său, producătorul David Selznick, care trebuia de o vreme să înceapă turnările la , întâmpina dificultăţi în alegerea protagonistei.

Pentru rolul lui Rhett Butler, ceruse de la început, chiar publicului american să-l aleagă. Publicul răspunsese cu mai multe milioane de voturi, aproape unanime, în favoarea lui Clark Gable. Leslie Howard constituia o alegere atât de populară pentru rolul lui Ashley Wilkes, încât aproape că era evidentă de la sine, şi cam tot aşa stăteau lucrurile cu Olivia de Havilland pentru Melanie. Mai rămânea să fie aleasă actriţa pentru Scarlett. După o cernere îndelungată, David redusese lista finală la trei candidate: Joan Bennett, Paulette Goddard şi Jean Arthur. Planul lui a dat naştere la discuţii interminabile şi la enorme animozităţi”.

Scarlett O’Hara a rămas un simbol al puterii şi pasiunii

Sir Laurence Olivier deapănă mai departe povestea alegerii lui Scarlett. Căci acesta îi va fi numele multă vreme actriței Vivien Leigh, deoarece a intrat atât de profund în pielea personajului, încât…Dar să citim povestea în continuare… 

„Într-o seară, Myron ne-a luat cu o maşină şi am pornit spre sud, către Culver City, unde, pe terenurile fostei societăţi Pathe, David Selznick ardea 40 de pogoane de exterioare vechi pentru scena incendiului de la Atlanta. Am văzut de trei ori docarul cu un cal trecând printr-o arcadă aprinsă, de fiecare dată cu aceeaşi dublură a lui Clark Gable, dar cu trei tipuri diferite în rolul lui Scarlett. Am întors capul către Vivien, al cărei păr era exact aşa cum trebuia să fie al lui Scarlett, ai cărei obraji erau splendid îmbujoraţi, iar buzele adorabil desfăcute, ochii verzi dănţuind şi scânteind de emoţie în lumina jucăuşă a flăcărilor. M-am retras lăsându-l doar pe Myron pe câmpul de bătaie. David Selznick şi George Cukor se apropiau, iar Myron a făcut un pas în întâmpinarea lor. Arătând-o pe Vivien, zise: <David, fă te rog cunoștință cu Scarlett O’Hara>. (…) În decursul tratativelor pentru contractul cu Vivien, David exercită toate presiunile posibile pentru a obţine condiţiile cele mai avantajoase pentru el”. Laurence Olivier nu se înşelase, într-adevăr actriţa Vivien Leigh era cu adevărat întruparea personajului Scarlett O’Hara.

„Pe aripile vântului” a fost declarat cel mai romantic film din toate timpurile, Scarlett O’Hara a rămas un simbol al puterii şi pasiunii, iar Vivien Leigh l-a iubit pe Laurence Olivier până la moarte, deși s-au depărțit (dar aceasta este altă poveste).

Epilog

Într-o zi de 8 noiembrie a anului 1900 se năştea Margaret Mitchell, autoarea celebrului roman „Pe aripile vântului”. Romanul scriitoarei Margaret Mitchell are ca temă Războiul Civil din SUA (1861-1865), cu fapte şi întâmplări văzute din punct de vedere sudist. Mitchell a lucrat la roman 10 ani, el apărând în iunie 1936, cu titlul „Gone with the Wind” (inspirat dintr-un vers al poetului englez Ernest Downson). Imediat după lansare, acesta a înregistrat un imens succes de librărie, vânzându-se în 50.000 de exemplare. Până la sfârşitul anului, tirajul cărţii a atins numai în Statele Unite cifra de un milion şi jumătate de exemplare. Margaret Mitchell a câştigat „National Book Award” pentru Cel mai distins roman din 1936, Premiul Pulitzer pentru ficţiune în 1937, iar Asociaţia culturală din New York i-a acordat Medalia de aur. În anul următor, a fost nominalizată la Premiul Nobel pentru literatură. Romanul a fost tradus în 27 de limbi şi faima lui a continuat să crească în următoarele decenii, ajungând să fie vândut în peste 30 de milioane de exemplare în lumea întreagă.

Ideea de a realiza acest film a pornit de la o telegramă pe care Kay Brown, una dintre secretarele literare ale producătorului de film David Szelnick, i-a trimis-o acestuia în timp ce el se afla în vacanţă: „Vă rugăm să citiţi, în noaptea asta cartea şi să cumpăraţi, mâine, drepturile de ecranizare. Altfel o să regretaţi”. La început, Szelnick nu a fost tentat de propunere – războiul de secesiune nu mai era la modă, lumea se străduia să-l uite, cartea era prea lungă iar comprimarea sa într-un film de aproape două ore şi jumătate i se părea aproape imposibilă. La o lună după publicarea cărţii „Pe aripile vântului”, Selznick a cumpărat drepturile pentru ecranizarea ei chiar de la Margaret Mitchell, pentru o sumă fără precedent pentru vremurile acelea – 50.000 de dolari, precizează site-ul cinemagia.ro.

„Pe aripile vântului” este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, decenii la rând, de milioane de cinefili. Recordul premiilor Oscar primite a fost deţinut timp de 20 de ani, fiind doborât abia în 1960, de producţia cinematografică „Ben Hur”. În lista Insitutului American de Film (AFI) „100 de ani…100 de filme” – top 10 (o listă a celor mai bune zece filme din zene genuri), publicată în 2008, „Pe aripile vântului” a fost clasat al patrulea în categoria Epopei, conform site-urilor www.afi.com, www.boxofficemojo.com, www.imdb.com.

Filmul „Pe aripile vântului” a avut premiera în 1939, iar în 29 februarie 1940 a fost distins cu 8 premii Oscar. Ce vremuri, ce oameni…

Video – https://www.youtube.com/watch?v=h2oX0zQA67U&list=PLxzE4_wATlG7GHHpt077oeuQ3bEU_lm6Q&index=2