Cum a cucerit teoria conspiraţionistă a „Marii Înlocuiri”, a francezului Renaud Camus, extrema dreaptă globală

Teoria „Marii Înlocuiri” propusă de filosoful francez Renaud Camus în 2011, a ieşit din nou la suprafaţă în Franţa fiind preluată de jurnalistul cu idei radicale de dreapta Eric Zemmour care şi-a anunţat recent candidatura la preşedinţie. Dar cum a ajuns teoria să fie îmbrăţişată de extrema dreaptă globală?

Twitter a suspendat în octombrie contul lui Renaud Camus pentru incitare la ură şi violenţă. Totodată, pe 4 noiembrie Camus a fost judecat pentru a doua oară în sud-vestul Franţei pentru incitare la ură rasială pe reţelele sociale în 2019. Condamnat la două luni de închisoare, a făcut apel la sentinţă urmând ca judecătorii să se pronunţe din nou în ianuarie 2022.
De când a prezentat teoria Marii Înlocuiri într-o carte publicată în 2011, concepţia sa a devenit un stimulent pentru dreapta radicală din toată lumea, deşi el spune că nu este rasială, naţionalist albă sau nazistă, ci doar despre pericolul substituirii a tot -cultură, civilizaţie, mediu natural.
El a explicat într-un interviu pentru „Vox” că este vorba de un fenomen general care se manifestă ca migraţie a musulmanilor, mai ales în Europa occidentală şi, în particular, în Franţa – dar înlocuirea poate avea loc şi din partea Africii de culoare la fel de mult ca din partea musulmanilor nord-africani.

„Camus nu a inventat nimic”

Avându-şi rădăcinile în vederile naţionalist rasiste, teoria marii înlocuiri postulează că grupuri elitiste conspiră împotriva albilor francezi şi europeni pentru a-i înlocui în cele din urmă cu non-europeni din Africa şi Orientul Mijlociu, majoritar musulmani.
Renaud Camus numeşte asta „genocid prin substituire”.
Însă mugurii acestei viziuni datează încă din 1900 când părintele naţionalismului francez Maurice Barrès scria despre venirea unei populaţii care va prelua controlul şi, triumfând, ne „va distruge patria”.
El scria într-un articol apărut în „Le Journal” că, dacă numele ţării nu va dispărea, „caracterul unic al ţării va fi distrus”, în timp ce populaţiile care se vor instala pe teritoriul francez vor lua drumul unor destine contradictorii destinelor „patriei şi strămoşilor noştri”.
La vremea aceea „antisemitismul era puternic mainstream.Barrès vorbea despre ideea de puritate rasială ”, a declarat pentru France 24 Aurelien Mondon, conferenţiar la Bath University
Însă, după ce de-al Doilea Război Mondial, extrema dreapta franceză avea nevoie de un discurs nou care să o readucă în mainstream. Îndepărtându-se de rasismul biologic pentru a îmbrăţişa rasismul cultural, teoria înlocuirii a prins teren în anii 1970 şi 1980.
„Noua dreaptă [Nouvelle Droite] şi o parte din intelectualii francezi încercau să găsească mijloace de a veni spre mijloc”,explică Mondon.
Cu trecerea anilor, aceste idei s-au răspândit în sânul extremei drepte care se apropia tot mai mult de mainstream, pregătind terenul pentru cartea lui Camus care astfel n-a fost dată deoparte ca prea radicală.
„Camus nu a inventat nimic. A pus laolaltă concepte şi a venit cu acestă sintagmă, însă teoria lui face parte dintr-un context mai larg ce a contribuit la modelarea extremei drepte în Franţa”, spune Mondon.
Teoria înlocuirii şi-a făcut loc în întreaga lume câştigând o mare popularitate în rândul mişcărilor identitare din Europa şi dreapta alternativă din SUA. Mondon spune că asta a fost posibil prin reformularea discursului departe de rasism şi etnie şi mai mult cu accent pe cultură şi forţă culturală.
Într-un interviu acordat recent canalului de dreapta TV channel CNews, Camus a pretins că teoria sa nu are legătură cu rasa ci cu protejarea civilizaţiei.

„Rasismul este încă tabu în societăţile noastre. Nimeni nu ar vrea să recunoască că este rasist sau să fie numit rasist. Cei care urmăresc acel interviu şi care ar putea fi convinşi de această panică morală, de ideea că ar putea fi înlocuiţi etnic nu vor să fie calificaţi rasişti şi vor argumenta că ce fac ei este să apere civilizaţia”, spune Mondon.
Astfel ei nu vor avea sentimente de vinovăţie în timp ce îşi pot păstra prejudecăţile şi rasismul.
 Camus a făcut front comun cu Eric Zemmour,  proaspătul candidat la preşedinţia Franţei care de altfel s-a inspirat din teoriile lui Camus şi i-a propagat concepţia înlocuirii în propriile cărţi, „Le Suicide Français” şi „Destin Français”.  
 Totuşi dacă Zemmour a făcut afirmaţii homofobe, Renaud Camus s-a recunoscut deschis gay şi chiar a publicat un roman autobiografic în 1979 despre aventurile sale de o noapte în cluburi şi apartamente sordide din SUA şi Europa.
Această alianţă improbabilă poate furniza o explicaţie pentru propagarea rapidă a teoriei Marii Înlocuiri.
Mondon spune că adepţii extremei dreptei nu au o problemă să accepte viziuni contradictorii atâta vreme cât sunt uniţi de o concepţie supraordonată, de o islamofobie sau de un antisemitism care aduc adversarii în aceeaşi tabără.
O teorie conspiraţionistă de genul Marii Înlocuirii poate deveni un instrument de a te pune în postura de putere chiar dacă are aspecte contradictorii cu sistemul mai larg radical de dreapta.
Dar cum rămâne cu ideea de înlocuire a albilor?
Acesta spune că e vorba de civilizaţia europeană în general din care creştinătatea e doar o componentă centrală, aspectul esenţial fiind predominanţa unei alte populaţii care o va înlocui pe cea originară.
El spune că ideea de a înlocui ceva de la bază  cu altceva este ceva „dezastruos” , „cea mai groaznică formă de totalitarism operând în lume, azi, ca de pildă lumea devenind doar un loc pentru turism şi nu pentru celelalte locuri.
„Precum Las Vegas care ar deveni înlocuitor pentru Veneţia sau parcurile de distracţii ce ar lua locul naturii sau monumentelor naturale… Coşmarul este ce numesc ‘om substituibil’, cel care este doar un ceva ce poate fi substituit cu altcineva sau altceva oricând. Cred că este ceva absolut oribil. Cel mai rău lucru care poate surveni de la nazism încoace”, spune Camus în interviul pentru Vox din 2017.
„Naţionaliştii albi din Charlottesville scandau: „Nu ne veţi înlocui” şi „Evreii nu ne vor înlocui”, credeţi că acea nelinişte a provenit din ideile despre marea înlocuire? l-a întrebat Sarah Wildman de la Vox în contextul protestelor naţionaliştilor albi din SUA (2017).
Opoziţia faţă de înlocuire este ceva puternic simţit de oameni şi care nu are nevoie să fie implantat, spune Renaud Camus, subliniind că acest refuz a fost în centrul rezistenţei faţă de colonialism în India sau Africa, iar asta pentru că populaţia dintr-o ţară „nu vrea ca alţii să vină pe teritoriul ei şi să aducă modificări culturii, religiei,modului de viaţă, de a se hrăni sau de a se îmbrăca”.
„Deşi nu m-aş defini prin naţionalismul alb, pentru că nu ăsta este modul meu de a gândi sau de a vorbi, înţeleg oarecum că albii, oriunde s-ar afla în lume şi mai ales în Africa de Sud, tind să fie foarte îngrijoraţi în privinţa destinului lor. Există o dramă foarte oribilă care are loc acum în Africa de Sud, şi care priveşte faptul de a fi alb”.
„Nu pot considera concepţia mea generală despre lume sau pe mine ca „rasist” […] Dar cred că rasele există şi că sunt infinit de preţioase, fiecare dintre ele, la fel ca tot restul – sex, culturi, civilizaţii, proprietate privată, naţiuni – care îi ajută pe bărbaţi şi femei să reziste interschimbabilităţii generale şi face fiecare fiinţă umană unică, de neînlocuit.
Cred că una dintre dramele modernităţii este că anti-rasismul a înţeles cuvântul „rasă” exact în acelaşi mod pseudoştiinţific şi incredibil de limitat în care au făcut-o „rasiştii” înaintea lor”.

SURSĂ ARTICOL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *