De la lume adunate….Să se întoarcă românii de bine înapoi în România?

În lumina deciziei definitive a ICCJ în cazul Emilia Sercan, unde mafioții din Poliția Română au rămas în libertate (3 ani cu suspendare), instinctual răspunsul este să răspunzi „nu”.

Lucian Mindruta, la postarea mea de ieri a spus că nu e sigur că ar încuraja oamenii să se întoarcă.

Răspunsul meu care este? Este „Da!” De ce? Explic acum:

În anii ’90, imediat după Revoluție țara noastră a pierdut enorm de multe minți luminate și care ar fi fost capabile de implicare și schimbare. Vorbim de zeci de mii de oameni care oricând ar fi putut fi miniștri, secretari de stat, directori de deconcentrate, primari, consilieri etc. Numărul celor care au fugit a fost enorm.

La începutul anilor 2000, sub guvernarea PSD am avut creștere economică susținută pentru prima dată după ’89 și totuși aveam cea mai mare corupție posibilă. PSD controla presa, serviciile, primăriile, avea majoritate în Parlament, Guvern. TOT! Avea bani, oameni, putere, influență și nu putea să-i oprească nimeni. Așa părea.

În acei ani ai mai fugit câteva mii de minți care puteau pune umărul la accelerarea schimbării României în bine.

Presa de investigații era pusă pe butuci, amenințările de genul celor primite de Emilia erau la ordinea zilei. Jurnaliștii de investigație erau bătuți, urmăriți, șantajați cu kompromaturi exact ca în cazul Emiliei. Mulți dintre ei și-au dorit și mulți au părăsit presa și țara.

Cine le-a ținut piept? O mână de oameni din presă. Academia Cațavencu erau pamfletari și le dădeau peste bot zilnic. Divertis ironiza starea nației de ani de zile. O mână de oameni. Curajoși. Că dacă-i întrebați acum sau dacă le citiți memoriile unora dintre ei vă îngroziți. Asociația Pro Democrația, înființată în Brașov. Câte un om politic din opoziție printr-un oraș, printr-un municipiu, care era mai curățel și mai curajos. Și? Au schimbat România? Da. Cu mult? Nu.

După aia am intrat în Uniunea Europeană. În 2007. Și a urmat cel mai mare exod pe timp de pace al vreunui popor din lumea asta. Cine credeți că a plecat? Cel care aștepta pomenile PSD-ului sau PD-L-ului sau cel care avea o meserie, o deprindere, o idee, un instinc puternic de supraviețuire?

Și totuși, cu forța (forțați de Uniunea Europeană) a trebuit să ne reformăm sistemul de Justiție și toate cele. Și reformele astea au fost făcute de oamenii care erau atunci la putere. Nu puteau fi făcute de cei care au plecat în anii 90, 2000, nu? Pentru că ăia erau deja plecați. Iar cei care au rămas au avut grijă să perpetueze un sistem corupt. Dar s-a schimbat România? Da. Cu mult? Nu.

Însă a început să licărească, sub transformarea lumii, prin interconectarea ei și a informațiilor, o speranță. Și s-au coagulat ONG-uri noi și mase critice noi. Și în 2012 am oprit, noi, zecile de mii de oameni, distrugerea unei zone naturale incredibile, Roșia Montană. Zeci de mii de oameni împotriva Guvernului Ponta și a unor miliarde de euro viitoare și milioane de euro în lobby și PR. Și? S-a schimbat România? Da. Mult? Cu un ritm mai accelerat decât în anii 90.

Și a urmat Colectiv în 2015. Și alte zeci de mii de oameni au dat un guvern, tot Ponta, jos. Cu ajutorul lui Dragnea, care abia aștepta să se răzbune, e adevărat. Dar s-a întâmplat pentru că exista deja o masă critică. S-a schimbat România? Da. Cu mult? Cu mult mai accelerat decât în anii 2000.

A urmat OUG13 și peste 1.2 milioane de oameni (după estimările lui Barbu Mateescu) au ieșit cel puțin o noapte în stradă. Zeci de mii pentru valori și principii. Sute de mii din ură față de baronii care au distrus țara. Alte sute de mii pentru că prietenii lor erau săptămână de săptămână în stradă. S-a schimbat România? Da! Cu mult? Cu mult mai mult decât s-a schimbat în primii 20 de ani de după revoluție.

În 5 ani s-au născut peste 60 de ONG-uri și grupuri informale, active cu mii de membri, cu fonduri strânse, cu acțiuni locale și naționale. Aici v-ar putea povesti Mihai Polițeanu care a făcut Contract România, sub umbrela căruia multe dintre ele s-au adunat și cu mine, care am inițiat și crescut (alături de o mână de oameni) Brașovul Civic, cu zecile de ore.

Și totuși, cum de nu vedem aceste transformări?

Pentru că ele sunt lente. Nu avem reformele pe care le vrem, pentru că avem cea mai mare diasporă, raportată la numărul de locuitori, dintre toate țările planetei.

Nu avem reforme pentru că avem cel mai mare exod de creiere dintre toate țările planetei, pe timp de pace.

Nu avem piciorul pe pedala de accelerație pentru că suntem puțini. Însă per total înaintăm. Lent, dar o facem. Vedem doar răul, pentru că el se viralizează mai ușor. Optimismul nu. Părțile bune nu. Dar părțile astea bune de cine au fost făcute, m-ați întreba. Păi tot de oameni curajoși, care au rămas aici. Și de ONG-uri care au trăit din banii veniți din Diaspora. Și România s-a dezvoltat încet, dar s-a dezvoltat, cu miliarde de euro trimise din Diaspora.

Și oare cum ar fi fost dacă toate acele minți nu ar fi plecat?

Unde eram acum? Vă garantez că eram minunea Europei. Oricum suntem o minune în sine, când stai și te gândești că în 33 de ani am plecat de la o economie mică și am ajuns să fim o economie mare, raportat la PIB/locuitor. Suntem invitați în OECD, care e un club select al marilor economii. Am fi fost invitați acum 10 ani dacă nu ne plecau oamenii buni.

Am fi avut 2500 km de autostradă (zic și eu numere din burtă, dar oricum mult mai mult decât avem acum) dacă nu ne-ar fi plecat oamenii buni. Am fi avut spitale regionale construite deja. Am fi avut regionalizarea făcută. Am fi atras substanțial mai multe fonduri Europene. Am fi avut un sistem de educație mai bun. Am fi avut educație civică și politică, care să fie baza implicării și păsării față de cel de lângă tine.

Vă mai spun un singur lucru pe acest subiect: În Suedia, 80% din populația activă este implicată în ONG-uri sau partide politice. Pentru că înțeleg imporanța de a fi cetățean și nu doar locuitor. Suedia este în top 5 cele mai fericite, prospere, educate, curate, verzi, progresiste, vizionare și sănătoase națiuni din lume.

Vrem să fie mai puține cazuri Caracal, Emilia Șercan, premieri plagiatori și politiceni corupți?

Atunci răspunsul meu este: Da, Veniți înapoi și implicați-vă! Alăturați-vă ONG-urilor. Intrați în partide. Deschideți-vă afaceri, protestați. Mergeți la ședințele de Consiliu Local și Consiliu Județean. Participați la dezbaterile organizate de comisiile guvernamentale. Mergeți în audiență la parlamentarul din circumscripție. Sesizați și taxați mârlănia, corupția, neamprostia și ticăloșia.

Nu e nicio formă de optimism în ceea ce spun eu aici. Este doar sociologie (ce se întâmplă când ți se macină o populație), istoria noastră (cum s-au întâmplat lucrurile în ultimii 33 de ani), istoria altora care au tot două mâini și două picioare și nu-s extraterștri și ce se poate face.

Dacă este ceva, este speranță! Și eu, care provin dintr-un rectificator la Tractorul Brașov și o filatoare la Filatura Zalău, vă spun că există speranță!

Nicoleta Croitoru