Enigmele unei descoperiri uimitoare. Cimitirul căpeteniilor din Era Bronzului, scos la iveală după 5.000 de ani
Dealurile Silvaşului, aflate în vecinătatea Hunedoarei şi a Haţegului, au devenit locul unor descoperiri arheologice neobişnuite. O mulţime de movile de diferite dimensiuni ies în evidenţă pe culmea numită Dealul Ţapului, de pe care oamenii pot admira vârfurile masivului Retezat, Munţii Poiana Ruscă, Munţii Şureanu şi Munţii Metaliferi.
Pe înălţimea înconjurată acum de păduri, în urmă cu aproape 5.000 de ani, oamenii au înfiinţat o necropolă uriaşă, formată din zeci de morminte acoperite de tumuli. Cimitirul din epoca timpurie a Bronzului a rămas nesesizat până la mijlocul anilor 2000, când, din întâmplare, arheologii au constatat existenţa tumulilor. Până în toamna anului trecut, când au avut loc cele mai recente săpături, arheologii au cercetat aproape în fiecare an locul misterios din vecinătatea localităţii Silvaşul de Jos. În ultimii ani, arheologii Dragoş Diaconescu şi Sorin Tincu au coordonat campanile derulate aici.
Mormântul misterios al unei căpetenii antice
Arheologii au descoperit iniţial 10 morminte, însă recent au stabilit că numărul lor este de cel puţin 26. În 2015, într-unul dintre tumuli au fost descoperite rămăşiţele umane, cel mai probabil ale unei căpetenii care în urmă cu circa 5.000 de ani a fost înhumată printr-un ritual funerar complex, într-un loc în care a existat şi un rug funerar, datat cu două secole mai devreme.
Potrivit cercetătorilor, a fost prima dată când într-un tumul cercetat au descoperit un număr atât de mare de „piese” cu ajutorul cărora pot cunoaşte practicile funerare într-o necropolă din Cultura Coţofeni. Defunctul, despre care încă nu s-a stabilit dacă era bărbat sau femeie, a fost depus într-o cutie de lemn, însă ritualul care preceda înmormântarea sa era unul aparte.
Trupul său era expus, pentru a se descărna, iar în acest timp se făcea un rug funerar pe care erau arse ofrandele, înainte de înmormântarea propriu-zisă, relata arheologul Sorin Tincu.
În sit au mai fost descoperite o serie de recipiente ceramice aparţinând de asemenea culturii Coţofeni – faza a III-a (cca 3200 BC), precum şi depuneri de oase umane incinerate.
Foto: Muzeul Castelului Corvinilor.
Ritualul rugului funerar
Despre rugul funerar, arheologii au stabilit că avea caracter ritual şi fusese săpat într-o movilă pre-existentă, anterioară momentului de amenajare a complexului funerar.
„A urmat apoi amenajarea postamentului pe care au fost depuse vasele ceramice. Apoi a fost „amenajat” un „rug” ale cărui urme de ardere se constituie în cantitatea destul de mare de lemn ars. Credem că vasele au fost depuse anterior incendierii „rugului” deoarece restaurarea acestora a relevat clare urme de ardere secundară a acestora. După consumarea arderii, la scurt timp, tot acest complex ritual a fost acoperit cu o manta de lut luat din imediata proximitate a movilei”, indica raportul uneia dintre cercetările arheologice din anii trecuţi.
Ulterior, în aceeaşi movilă a avut loc o altă înhumare.
Foto: Muzeul Castelului Corvinilor.
Cultura Yamnaya
Modul în care oamenii îşi îngropau morţii în tumuli a fost atribuit fenomenului Yamnaya, o cultură târzie din Epoca cuprului până la începutul Epocii bronzului, specifică populaţiei indo-europene din regiunea râurilor Bug, Nistru şi Ural, datând din anii 3.300–2.600 î.Hr.
„Necropolele tumulare timpurii din Transilvania au fost legate îndeobşte de manifestările caracteristice Bronzului Timpuriu (grupurile culturale Livezi/Bedeleu, Şoimuş şi Copăceni). Câteva dintre descoperirile de acest gen, făcute în mod special în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în căutarea sciţilor, au fost considerate ca aparţinând Culturii Mormintelor cu Ocru (Câmpia Turzii, Cipău, Răscruci). Cercetările arheologice de la Silvaşu de Jos (judeţul Hunedoara) împreună cu descoperiri mai vechi sau de dată recentă cum sunt cele de la Bodo, Bucova Pusta IX şi Bucova Pusta IV arată faptul că valea inferioară şi mijlocie a Mureşului a fost folosită de cultura Yamnaya, conectând astfel descoperirile din zona centrală şi vestică a Transilvaniei cu cele din câmpia Tisei. Aceste evenimente sunt contemporane cu cele mai vechi manifestări ale Bronzului Timpuriu din vestul României. Mai mult decât atât, completând încă o dată observaţiile din câmpia Tisei şi Dunărea de Jos (Trnava, Bulgaria), este clar faptul că moda mormintelor tumulare precede cultura Yamnaya şi în Transilvania, aspect demonstrat de descoperirile de la Cheile Aiudului şi, mai nou, Silvaşu de Jos, situri ce arată utilizarea tumulilor de către comunităţile Coţofeni III”, scrie Dr Dragoş Diaconescu, în lucrarea „Step by Steppe: Yamnaya culture in Transylvania”, publicată în 2020.
Şantierul. Foto: Daniel Guţă. Adevărul.
Cercetările arheologice de la Silvaşul de Sus s-au încheiat în toamna anului trecut, la 15 ani de la începerea primei campanii. Unele dintre săpături s-au derulat cu dificultate, în lipsa fondurilor. La ele au particicipat, în principal, arheologi de la Muzeul Banatului din Timişoara şi Muzeul de istorie, Arheologie şi Etnografie Hunedoara (în prezent Muzeul Castelului Corvinilor). Situl va fi cartografiat, iar un volum dedicat cercetărilor de pe Dealul Ţapului va fi publicat de dr. Dragoş Diaconescu.
În prezent, deşi necropola este clasată ca monument istoric, lipsesc panourile de informare cu privire la existenţa ei, iar căutătorii de comori au scormonit în unele movile – cel mai probabil fără a avea succes.
Dealurile Silvaşului. Foto: ADEVĂRUL.
Vă recomandăm să citiţi şi:
