IOAN ALEXANDRU BASSARABESCU (17\29 decembrie1870-27 martie 1952)
I.A. Bassarabescu, scriitor , om de cultură, publicist,profesor, om politic și antologator de literatură, membru al Academiei Române, s-a născut la Giurgiu la 17\29 decembrie 1870. Acesta fiind cel de al șaptelea fiu al căpitanului Alexandru Bassarabescu și al Elisabetei-Elisa născută Staroșteanu. Alexandru Bassarabescu tatăl a fost coleg la liceul Sfântul Sava cu Nicolae Bălcescu și Ion Ghica. Alexandru Bassarabescu tatăl, afost pentru o perioadă scurtă de timp primar al orașului Giurgiu, mic moșier vlăscean, intelectual, patriot, gospodar, plin de inițiativă ca edil.
La începutul Războiului de Independență (1877), familia Bassarabescu se mută din Giurgiu la București și apoi la Ploiești. La București I.A. Bassarabescu urmează cursurile colegiului Sfântul Sava (1884-1891), apoi studiază la Facultatea de Litere și Filosofie în 1899 își obține licența în științe istorice cu o teză despre Cicero. A fost profesor de geografie în orașul Focșani în 1896, apoi se mută din 1897 la Ploiești unde va lucra până la ieșirea la pensie. Aici Bassarabescu a predat geografia și limba franceză.
Încă de pe băncile școlii a coloborat cu importante publicații culturale: Convorbiri Literare, Luceafărul, Ramuri, Adevărul ilustrat, Semănătorul, România Liberă și altele. Bassarabescu a scris numai proză scurtă, fiind comparat de istoricii literari cu Ion Luca Caragiale, Alexandru Brătescu Voinești. Este autor al unui număr mare de schițe și povestiri adunate, începând din 1903 în volumele: Nuvele, Vulturii și Norocul, Noi și Vechi, Nenea, Un dor împlinit, Moș Stan, Schițe și nuvele, Spre Slatina, Pe Drezină, Un om în toată firea, Domnul Dincă, Lume de ieri, Amintiri vesele și duioase. A fost membru în primul comitet al Societății Sriitorilor Români din care au mai făcut parte poeții Dimitrie Anghel și St. O. Iosif și prozatorii Emil Gîrlean, Mihail Sadoveanu, și Alexandru Brătescu Voinești. La propunerea lui Duiliu Zamfirescu și sprijinul lui Titu Maiorescu (ambii masoni), I.A Bassarabescu devine în 1909 menbru corespondent al Academiei Române, iar din 1935 membru plin al acestei instituții de data aceasta fiind sprijinit de către alt mason Mihail Sadoveanu. Înafară de catedra din școală Bassarabescu ocupă funcția de Înspector Școlar și Inspector General al Învățământului primar, Bassarabescu este numit în 1918 prefectul județului Prahova și senator în guvernul Marghiloman. Între 1926-1927, ocupă fotolou de senator în guvernul condus de generalul Averescu.
În anul 1930, I. A. Bassarabescu devine vicepreședinte al Consiliului Ordinului ” Marele Orient al României”, iar din 1933 este ales membru de onoare al aceleiași grupare de loji. Legăturile cu masoneria continuă, profesorul și scriitorul I. A Bassarabescu devenind și membru al Lojii ” Libertatea” din Ploiești (1937) structurată , aflată sub obediența Marelui Ordin al României:
S-a stins din viață la vârsta de 82 de ani într-un accident, o moarte cu multe semne de întrebare la 27 martie 1952.
Gigica Ivonette Peptănaru
