Mi-e dor de Baba Gherghina!
De cate ori se apropie Sf. Gheorghe, mă duce gândul la un derivat al acestui nume care se dă astăzi mai rar, si anume Gherghina. Fiindcă asa o chema pe o vecină din copilărie la Giurgiu, o femeie în vârstă si foarte pricepută în leacuri băbești, si de aceea i se spunea Baba Gherghina.
Mi-e dor de Baba Gherghina, fiindcă mi-a oblojit în nenumărate rânduri rănile, mai ales când îmi scrânteam vreo mână sau un picior, iar mâinile-i uscate și crăpate de muncă deveneau calde, catifelate si tămăduitoare, si cu glasul încet și tremurat rostea invocări, cântece și descântece numai de ea știute!
Mi-e dor de Baba Gherghina, fiindcă într-o zi de Rusalii ne împărțea orez cu lapte în castroane de lut,cu linguri de lemn înflorate, dar si cireșe pietroase din care le alegeam pe cele împerecheate si ni le agățam de urechi, precum cerceii.
Mi-e dor de Baba Gherghina, fiindcă am aflat că ea o ajutase pe mama să mă aducă pe lume, mi-a devenit nasa si mi-a dat numele fiului ei drag, nemaivenit de la oaste și război.
Mi-e dor de Baba Gherghina, fiindcă de câte ori veneam pe acasă de pe alte meleaguri, mai întâi mă opream la ea să-i dau binețe si s-o întreb de sănătate!
Mi-e dor de Baba Gherghina…
Dar am regăsit-o în această poză, Baba Gherghina trăiește, si va trăi atâta timp cât holdele, pădurile, râurile si celelalte bogății vor rămâne ale noastre, la fel ca si tradițiile si obiceiurile din moși-strămoși!
Sărut mâna, Tanti Gherghina!
ANTON GHEORGHE
Mulțumiri alese domnului Anton Gheorghe pentru minunatele sale scrieri, adevărate ”comori” inestimabile, povești de suflet, amintiri pe care timpul nu poate decât să le facă și mai frumoase…