O INTAMPLARE DE DEMULT

Sunt întâmplări care rămân ascunse în sertarele tainice ale memoriei și sufletului,dar care ies la iveală în anumite momente ale vieții și se cer scrise și spuse… Eram in clasa a VI-a la o scoala din apropierea Pieței Centrale din Giurgiu… Se apropiau Sfintele Sarbatori de Pasti si cativa colegi de clasa „se innoisera”,adica le cumparasera parintii uniforme noi din stofa bleumarin. Intr-o pauza trei dintre ei se prinsesera de brat si se plimbau prin curtea scolii,pentru a li se admira hainele noi si frumoase.M-am apropiat de ei sa le zic ceva ,dar unul m-a apostrofat si mi-a zis că până nu am și eu uniformă ca ei nu se mai joacă și nici nu mai vorbesc cu mine.Bineinteles că am pufnit în râs și i-am arătat unuia mai răsărit dintre ei obrazul,fiindcă de multe ori venea cu temele nefăcute și le scria repede după mine. Nu m-am simtit absolut deloc ofensat,am privit in jos catre hainele mele si le-am zis ca si eu sunt imbracat frumos,cu pantaloni trei-sferturi si haina dintr-un doc albastru ,cam de culoarea uniformelor de aviatie din zilele noastre,cu camasa alba si cravata rosie de pionier si cu sandale „romane”. Peste cateva zile un frate mai mare „iesit pe leafa” m-a intrebat ce mai e pe la scoala si intr-o doara i-am povestit si episodul cu colegii in uniforme noi.S-a uitat lung la mine si i-am vazut in ochi un licar care ii venea atunci cand era manios si suparat.N-a zis absolut nimic si intr-o zi intra pe poarta razand si-mi striga de departe sa ma imbrac frumos sa mergem in oras ca vrea sa-mi faca o surpriza.I-am zis mai intai ca vreau doi lei sa ma duc sa vad filmul „MIZERABILII’ care rula la Cinema „Ilie Pintilie”,ca tocmai terminasem de citit pentru a doua oara cartea lui Victor Hugo. Mergea repede si cu pasi mari,de abia ma tineam dupa el,dar ce mai conta cand ma gandeam ca o sa-l vad pe Jean Valjean,pe Inspectorul Javert,pe frumoasa Cosette si studentul Marius,pe micutul Gavroche!…

Chiar planuiam ca saptamana viitoare ii voi povesti profesoarei de Franceza filmul si-mi va da un 10 in ciuda colegilor cu uniforme noi. Dar abia ce terminasem aceste planuri de viitor ca fratele meu se opreste pe Str.Garii,in dreptul cladirii de pe coltul cu Str. Vasile Alecsandri,unde era un Magazin de Confectii in care se vindeau si uniforme scolare. A scos un teanc de bani din buzunar si i-a spus vanzatoarei ca vrea o uniforma pentru mine…Cand am probat-o mi s-a parut ca este si mai frumoasa decat ale colegilor,dar cel mai mult mi-a placut ca avea numeroase buzunare,si pe afara ,si pe dinauntru,ba chiar și un buzunar micuț la pantaloni lângă curea,pentru ceas… Pe drumul de intoarcere cu pretiosul cadou in brate,fratele meu mai mare m-a dascalit si mi-a zis ca niciodata sa nu-i desconsider pe altii,indiferent din ce motive,ca nu toti oamenii sunt la fel,unii sunt mai bogati,altii mai saraci,unii mai frumosi si altii mai putin frumosi,unii mai destepti si altii mai putin destepti,…dar toti sunt OAMENI!

Gheorghe Anton