Reacţia Patriarhiei în cazul preoţilor anchetaţi penal după ce au ţinut un parastas pentru Ion Antonescu
Reprezentatul Patriarhiei a afirmat că slujba de pomenire se face pentru iertarea păcatelor „celor adormiţi”, nu pentru elogierea post-mortem a acestora, iar ea este cu atât mai necesară cu cât cei decedaţi au avut mai multe păcate.
„În istoria creştinismului au existat sfinţi care găseau în străfundurile bunătăţii şi ale nădejdii lor nesfârşite puterea de a se ruga inclusiv pentru diavol”, a spus Vasile Bănescu.
„Parohia în care a fost oficiat parastasul la care se face referire aparţine de Episcopia Huşilor. Din acest punct de vedere, cei care pot oferi un răspuns adecvat, amănunţit şi în bună cunoştinţă de cauză, sunt chiar reprezentanţii acestei episcopii. Dincolo de acest aspect conjunctural, se ştie că un parastas este o slujbă de pomenire oficiată în cadrul privat al bisericii, în care cei prezenţi, rude, cunoştinţe sau urmaşi îndepărtaţi (comunitatea religioasă a celor vii) se roagă pentru iertarea păcatelor „celor adormiţi” şi pentru odihna sufletelor acestora, nu o ceremonie de elogiere publică sau de promovare post-mortem a cuiva. Nu aceasta e raţiunea unui parastas şi nu asta înseamnă el”, a spus Vasile Bănescu.
Din punct de vedere liturgic, membrii parohiei, ai comunităţii religioase au datoria morală de a oficia parastase pentru ctitorii respectivului lăcaş de cult. Dincolo de aceste evidenţe de natură cultică, am putea adăuga că un om, cu cât a fost mai păcătos, cu atât mai mult are nevoie de rugăciunea celor în viaţă, a celor ce doresc să se roage pentru el, pentru iertarea păcatelor lui. În istoria creştinismului au existat sfinţi care găseau în străfundurile bunătăţii şi ale nădejdii lor nesfârşite puterea de a se ruga inclusiv pentru diavol”, a mai adăugat Vasile Bănescu.