Totul despre celebrul pește care se punea pe televizoarele românilor în comunism. Sigur nu știai asta

În România comunistă casele oamenilor arătau oarecum asemănător. De fapt, în fiecare locuință a românilor simpli găseai cam aceleași lucruri. De la carpetele nelipsite și până la mileuri sau covoare persane, toate erau adevărate omniprezente. Într-un procent important, toate aparatele TV din sufrageriile cetățenilor aveau un chiriaș. Celebrul pește care se punea pe televizoarele românilor în comunism era, la rându-i, o marcă înregistrată. Obiectul are o poveste interesantă, cu precizarea că identitatea primului posesor de pește pe tv nu se cunoaște.

Totul despre celebrul pește care se punea pe televizoarele românilor în comunism

Pentru tinerii din ziua de astăzi peștele de sticlă nu reprezintă nimic. Nici măcar dacă l-ar vedea în poze sau expus la Muzeul Kitsch-ului. Pentru cei născuți în anii 70, 80, chiar 90 și mai devreme, obiectul are o însemnătate aparte. Simpla apariție a peștelui multicolor trezește în ei un sentiment nostalgic.

Istoria peștelui de pe televizor are un punct de plecare necunoscut. Nu știe nimeni cine a așezat obiectul din sticlă pe televizor. Esteticienii spun că apariția sa în acel loc din sufragerie nu a fost întâmplătoare. Carcasele masive ale aparatelor tv de la acel moment erau locurile perfecte pentru asemenea obiecte decorative. Unii spun că românii vedeau potrivită alăturarea unui pește de sticlă cu tubul din același material al televizorului. Și de aici a pornit moda.

Încântați de felul în care se potriveau cele două piese, oamenii goleau rafturile cu pești, care deveniseră ceva care oferea o identitate locului din cameră. Apăruseră mai multe feluri de pești din sticlă. Cu nuanțe albăstrui sau cu nuanțe verzui. Mai mari sau mai mici. Indiferent cum arătau, peștii se vindeau ca pâinea caldă.

Peștele de sticlă trebuia așezat pe televizor doar într-un anumit mod

Și dacă vă închipuiați că odată cu achiziționarea obiectului decorativ misiunea se încheia, v-ați grăbit. Peștele era cumpărat și așezat cu grijă pe televizor. Nu putea fi pus la întâmplare. Trebuia să stea cu coada spre stânga ecranului și cu capul în dreapta. Vi se pare mult? Ei bine, aflați că nu putea fi așezat decât în direcția de citire a subtitrării pentru a oferi un confort vizual celor din familie. Ulterior, s-a renunțat la această regulă.

Milioane de români au avut asemenea obiecte, iar în vremurile demult apuse, degradarea sau spargerea peștelui de sticlă reprezenta o problemă pentru autor. Nu puține au fost cazurile în care copiii erau dojeniți dacă luau peștele de pe televizor sau, mai rău, îl spărgeau.

Celebrul pește care se punea pe televizoarele românilor în comunism rămâne un reper pentru acele vremuri și de aceea mulți dintre semenii noștri zâmbesc nostalgic atunci când îl mai zăresc prin locuri uitate de lume.