Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga

Traim pe fuga, mancam pe fuga, iubim pe fuga, dormim pe fuga ! Intre dimineata si seara, e sprintul. Ne trezim ca trec anotimpurile peste noi… …Anii fug si ei.
Ne ardem viata in birouri. In zgomotul tastelor si al aparatelor de aer conditionat, inchisi in calculatoare, despre care ne amagim ca ne-ar fi ferestre spre lume.
Visam pe google, radem pe facebook, ne dam intalnirile pe mess. Ne traim iubirile in sms-uri si ne amagim ca am fi fericiti. Ne culcam cu stiri si talk-show-uri, ne trezim la fel cu iluzia cunoasterii.
Ii sunam pe cei dragi in graba, poate din automatism, ca apoi sa-i repezim aruncandu-le in fata arogantul „n-am timp”.
Discutii, telefoane, nervi, resemnare, evadare.
Evadare?
Alergam in sprint spre vacanta. O saptamana, doua …pauza de respiratie. Niciodata detasare, insa.
Chiar asa, cand ti-ai inchis ultima data telefonul?
Si apoi … o luam de la capat si mai inversunat. Crispati, hulpavi, avizi de viteza pana la urmatoarea pauza si tot asa. Roboti rigizi si prizonieri in propriile vieti. De parca , daca ne-am opri am pierde trenul. Caram dupa noi -povara grea- glodul prejudecatilor. Gandim cu viteza gandului.
Pierdem esenta caci niciodata nu avem timp!
Citim titluri dar uitam povestile.
Ca sa faci parte din lumea asta , trebuie sa tii pasul cu ea. Asta e pretul pe care il platim cu totii.