Un Pulover Albastru-Cadou de Paști
Într-un an cu desprimavarare timpurie i-am spus mamei că vreau să mă „innoiesc” de Paști cu un pulover deosebit,și anume să fie albastru ca cerul,cu un rând de stelute argintii pe piept, iar la mâneci în dreptul mansetei să aibă alt rând de stelute mai mici…
Când se apuca să impleteasca un pulover, mama lucra cu o râvnă și o iuțeală de nedescris și nu se lăsa până nu-l dădea gata în câteva zile. Stătea la poartă cu alte vecine (dintre care nu lipsea „Baba Gherghina „- despre care am mai povestit) lucrând de zor și din când în când îi auzeam glasul rugător „Gicule-maică, mai lasă mingea aia și vino să-ți iau măsură”!
Alergam într-un suflet și mă aplecam pe vine în timp ce mă apăsa cu partea lucrată zicându-mi să stau cuminte să nu mă intep cu andrelele, iar uneori număra și făcea socoteli câte „ochiuri” să crească sau să scadă. Întotdeauna începea puloverul cu „spatele”, apoi pieptul și mânecile, iar gulerul l-a făcut la sfârșit, rulat pe gât și cu fermoar în stânga până la umăr….
Când m-am îmbrăcat prima dată cu puloverul la școală (eram în anul întâi la liceu), într-o pauză,când stăteam de vorbă cu o fată care făcea naveta zilnic pe jos dintr-un sat din apropiere (Remus),se apropie de noi un coleg cam fudul de felul lui care se dădea mare „orășean” și zice ceva de genul că „țăran la țăran trage”, cu aluzie directă că numai țăranii poartă un asemenea pulover. Inainte să apuc să-i zic ceva l-a pus fata la punct imediat cu vorba îndeobște cunoscută” Mai bine fruntaș în sat decât codas la oraș „, la care colegii s-au pus pe râs fiindcă făcea aluzie că respectivul era cam la coada clasei cu notele…
Peste câteva zile „fata de la țară ” a luat un 10 la Fizică (cu felicitări de la profesorul Savin Popescu) și când se întorcea la locul său s-a oprit în dreptul „oraseanului ” și i-a zis încet, dar ferm:”Țărancă,ă?”
Despre colegul cu pricina nu am mai auzit nimic niciodată,dar despre fata din Remus am aflat că făcuse facultatea la București și ajunsese profesoară de Limba Română!
Ce dor îmi este de puloverul albastru!
ANTON GHEORGHE
