Un şantier naval din România, cu o tradiţie de peste 160 de ani, a fost vândut unui grup francez

Prin intermediul societăţii „PIRIOU ATG ROMANIA”, o subsidiară deţinută integral de grup, „PIRIOU Franţa” a achiziţionat Şantierul Naval „ATG” situat în Giurgiu, la 60 km sud de Bucureşti, în România, se arată într-un comunicat remis redacţiei.
”Iniţial, axată exclusiv pe construcţia de ambarcaţiuni pentru navigaţia comercială, ATG a diversificat treptat în domeniul construcţiei de corpuri şi nave pentru transportul de mărfuri de mare adâncime, nave pentru servicii portuare şi sectorul pescuitului”, se menţionează în comunicat.
Vincent Faujour, preşedintele Grupului PIRIOU, a declarat: „Suntem foarte încântaţi şi mândri să integrăm şantierul naval ATG şi cei 300 de angajaţi ai acestuia în Grupul PIRIOU. Acest şantier naval, cu care am avut ocazia să lucrăm în calitate de subcontractori în ultimii ani, se bucură de o reputaţie excelentă la nivel regional şi european. Prin urmare, ne vom baza pe echipa de management a şantierului, pe care am consolidat-o deja, pentru a continua dezvoltarea şantierului, care are un potenţial extraordinar.”
Acesta a mai adăugat: „Într-un moment în care şantierele noastre navale bretone sunt foarte ocupate, timp de mai mulţi ani, achiziţia ATG ne consolidează capacităţile industriale şi ne oferă mijloacele necesare pentru a ne atinge obiectivele noastre, şi anume de a ne dubla activitatea până în 2025. În caz de supraîncărcare a activităţii de construcţii nave obişnuiam să subcontractăm anumite părţi şi/sau corpuri de navă în şantiere navale din Europa de Est, sau în şantiere terţe, atunci când eram supraîncărcaţi.
De acum înainte, vom putea oferi nave 100% PIRIOU clienţilor noştri civili şi/sau militari, atât francezi cât şi străini, nave echipate şi livrate în Concarneau, la un preţ competitiv. Această nouă achizitie este complementară posibilităţilor noastre de construcţii din Vietnam”.
”De precizat că odată cu achiziţia ATG, numărul angajaţilor grupului PIRIOU a crescut la 1.300, dintre care 550, în Franţa. PIRIOU este acum stabilit în Asia (Vietnam), în Africa (Nigeria, Algeria, Maroc, Senegal), în Oceanul Indian (Insula Reunion) şi în Europa (Franţa continentală şi România). Grupul Piriou nu intenţionează să îşi oprească dezvoltarea internaţională în această zonă a construcţiilor de nave. Fidelă strategiei sale de < < a fi acolo unde clienţii noştri au nevoie de noi > >, alte proiecte de înfiinţare şi dezvoltare în Franţa şi în străinătate sunt în curs de desfăşurare”, se precizează în comunicatul de presă.
Situat în Zona Liberă Giurgiu, pe malul românesc al Dunării, visavis de Bulgaria, PIRIOU ATG ROMÂNIA a preluat de asemenea o concesiune în portul Agigea Sud-Constanta, la Marea Neagră.
Şantierul naval din Giurgiu este amplasat pe un teren de 15 hectare cu 30.000 m² de ateliere. Patru hale de asamblare, fiecare cu o lungime de 110 m, sunt conectate printr-o zonă de transfer la platforma de lansare tip „synchrolift”, cu o capacitate de andocare lansare nave de 3.000 de tone. Acest „synchrolift” domină un bazin perfect protejat care comunică cu Dunărea. Platforma Şantierul Naval din Giurgiu dispune de cheiuri liniare pentru echipare nave de aproximativ 250 de metri.

Prima navă a fost construită în 1857

Înainte de deschiderea oficială, lângă viitoarea locaţie a Şantierului Naval, a fost lansată prima navă de război a Principatelor Române in data de 2 august în Giurgiu, sub numele de „Romania” în prezenţa lui Alexandru Ioan Cuza, Ministru de Război. Nava a fost cumpărată din Viena de Nicolae Ciocan în anul 1857 şi transformată în navă militară.
Ceremonia oficială de inaugurare a vasului „Stefan cel Mare” a avut loc de asemenea, în Giurgiu la data de 19 februarie 1869, precum şi botezul navei „Fulgeru” care a avut loc la 15 iunie 1874, ceremonie la care a participat Carol I (Regele României).

 În conformitate cu înregistrările oficiale păstrate în memoria colectivă a foştilor muncitori de la Şantierul Naval Giurgiu, primul atelier a fost construit în anul 1897. În prima monografie a oraşului Giurgiu s-a fost menţionat că Şantierul Naval „a fost făcut” în 1910, pentru„reparaţii de nave”. Se ştie că, începând cu anul 1910 activitatea de reparaţii a şantierului a început să se extindă. Şantierul începe să îşi diversifice tipurile de reparaţii care se pot desfăşura pe platforma şantierului.
 
Dacă la început şantierul naval a fost considerat un mic atelier pentru puţinele nave existente pe Dunăre, în anul 1973, şantierul cunoaşte prima etapă de dezvoltare şi modernizare a echipamentelor şi clădirilor existente. De asemenea s-a investit în crearea de noi facilităţi şi hale, dotate cu toate echipamentele necesare pentru construcţia de nave noi. Platforma pe care este situat şantierul fiind extinsă la 280.000 mp.
 
Între 1979-1980, şantierul naval a întâlnit o nouă etapa de dezvoltare şi modernizare. Extinderea capacităţilor de producţie era imperios necesară, deoarece producţia de nave noi şi reparaţii cunoaşte o creştere accentuată în anii ”80. Hala de construcţii corp nave este dotată cu cu instalaţie de debitat tip LOGOTOME, aparate pentru sudură semiautomată, ghilotina şi poduri rulante. Pentru armarea navelor s-au construit hale care cuprind ateliere electrice, ateliere de tubulatura şi lăcătuşerie, toate echipate cu utilaje moderne de prelucrare.
 
Una din cele mai importante facilităţi ale şantierului este instalaţia de transfer vertical, tip sincrolift, care asigura lansarea la apă sau andocarea navelor pentru reparaţii în condiţii de siguranţă, a fost construită în anul 1985. Această instalaţie a fost proiectată şi construită pentru nave maritime şi nave fluviale . Instalaţia este dotată cu o platformă mobilă acţionată de vinciuri ce lucrează sincronizat.
 
În acesta perioadă, producţia şantierului creşte vertiginos şi se diversifica sortimental. Au fost construite împingătoare de 2*300 CP, 2*800 CP; Staţii de pompare plutitoare; Macarale plutitoare; Dragi; Gabare; Pescadoare; Pasagere fluviale etc.
 
După anul 1989, şantierul intra într-un declin economic sever, din cauza unor conjuncturi politice şi economice.
 
Odată cu înfiinţarea Zonei Libere Giurgiu în 1996, şantierul naval a fost împărţit şi vândut diverşilor investitori interesaţi. Investitorii au folosit halele şantierului ca şi depozite pentru diferite materiale şi produse.
 
În 1996 administraţia companiei se schimbă, şantierul naval confruntându-se cu un nou proces de descreştere. După doar 2 (doi ) ani, în 1998 noua administraţia declarată falimentul Şantierului Naval Giurgiu.
 
Între anii 1999-2000 au mai fost două încercări de a reporni şantierul naval, ambele eşuând. În aprilie 2002 producţia construcţiilor de nave a fost complet oprită pe platforma Şantierului Naval Giurgiu.
 
În mai 2002, un investitor român cumpără camerele de construcţii montaj, docurile uscate lateral şi sistemul syncrolift de lansare la apă sau andocarea navelor. Şantierul este redenumit Shipyard ATG Giurgiu şi are 100% capital privat românesc.
 
După preluarea fostelor facilităţi ale Şantierului Naval Giurgiu, cu perseverenţă şi eforturi financiare semnificative, managementul societăţii reuşeşte să găsească soluţii pentru a reîncepe producţia de nave noi şi reparaţii treptat, deoarece fostele facilităţi ale şantierului erau complet distruse, deteriorate sau incomplete.
 
În prima perioadă a anului 2003 a început procesul de reparare a halelor de producţie, dar şi construcţia unor noi unităţi de producţie, cu scopul de a construi şi livra nave fluviale şi maritime „ Casco” sau ”La cheie”. De asemenea se ia în considerare creşterea şi diversificarea diferitelor tipuri de reparaţii care se pot face pe platforma şantierului.
 
Din anul 2002 până în prezent, conducerea şantierului a investit peste 7 (şapte) milioane de Euro în echipamente de ultima generaţie şi dezvoltare modernă.

SURSĂ ARTICOL

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *