A fost… Andrei Gheorghe… Dumnezeu să-l odihnească !!!

„Sunt obosit. Am fost „generația de sacrificiu” şi am crezut că, după un drum lung şi greu, o să ajungem într-o poiană cu soare si flori. Dar nu a fost așa. Drumul nu ducea nicăieri şi, într-o zi, sătui de foame şi mizerie, ne-am revoltat, ne-am ucis conducătorii şi am crezut că, după un alt drum lung şi greu, o să ajungem la malul unei ape dulci. Apa însă e salcie, terenul mlăștinos si cei mai nevolnici și netrebnici dintre noi se răsfață în calești scumpe, copiii lor ni se urca în cap și dansează țonțoroiul, iar părinții noștri mor încet de piocianic. Frații fug scârbiţi şi-şi caută fericirea în alte zări. Speranţa a leșinat, bătută de jandarmi, Infinitul lucrează la un mall, iar eu îmi număr firfireii și mă gândesc dacă-mi ajung de o funie mai sănătoasă. In faţă nu văd nimic, decât beznă și întuneric, în jurul nostru doar mizerie și dezmăț, și nu mai pot, și nu mai am răbdare. Am inima uscată şi-n gură gust de cenușă. Vă blestem, conducători ai României şi în pușcărie dacă v-aş bagă pe toți, cu nimeni nu aş greși. Vă blestem cu spitalele, școlile, șoselele, șpăgile, infumurările și prostia voastră agresivă. Vă blestem să muriți stând la coadă, să trăiți din salariu și să vă petreceți bătrânețea cu o pensie obișnuită, într-un oraș obișnuit, cu doi copii obezi și beți în sufragerie și cu părinții în întreținere pe veci. Sunt obosit și drumul nu se mai zărește.” Andrei Gheorghe (1962-2018)