AMINTIRI DIN GIURGIU. CEASORNICARIA DE PE STRADA GARII

In apropiere de Farmacia despre care am mai scris intr-o postare anterioara era un mic Atelier de Ceasornicarie,in vitrina caruia se legana o papusica prinsa de un orologiu vechi.Era imbracata intr-o rochita de catifea visinie,iar mesterul ceasornicar facuse probabil o modificare in mecanismul ceasului,astfel incat papusa se ridica si cobora la fiecare secunda,spre admiratia celor care treceau pe strada.Unii se opreau si priveau fascinati cateva clipe ,altii trageau cu coada ochiului,cum face si fata din poza alaturata,numai ca fotograful n-a mai avut rabdare si nu se vede tocmai papusica din leagan.Deseori ma opream si eu in dreptul acestei vitrine,mai ales de cand un frate mai mare imi facuse cadou un ceas de mana marca UMF RUHLA , si il consultam sa vad daca merge bine.Dar era a doua verificare,fiindca acelasi lucru il faceam si cand treceam prin Gara CFR,unde era un ceas PAUL GARNIER de mare precizie….
Trecusera multi ani de atunci,si chiar de cand imi facusem odata pantofii la lustragiul care se vede in imagine!Trecusera multi ani si ,dupa mai multe peregrinari prin tara ,ajunsesem dascal la Academia din Dealul Cotrocenilor.Intr-o dimineata cand ma duceam singur pe la Giurgiu cu DACIA nou-nouta aflata in rodaj,am luat in masina o fata care facea de zor semne cu mana chiar in dreptul Garii Bucuresti -Progresul,si mi-am inchipuit ca este una dintre acele tinere de isprava,care au terminat o scoala (facultate) si au fost repartizate sa faca stagiul pe diferite meleaguri.Chiar asa era ,terminase Facultatea de Medicina si Farmacie si fusese repartizata la Giurgiu,iar in dimineata cu pricina zicea ca a pierdut trenul…..In fine,cand am intrat in Giurgiu mi-a zis ca trebuie sa ajunga la Farmacia de pe Strada Garii,o strada pe care as fi preferat sa merg pe jos,fiindca era stramta,cu piatra cubica si inclinata zdravan catre trotuare,din vremea cand nu era canalizare.In dreptul Farmaciei insa privirea mi s-a indreptat catre vitrina cu papusica,era la locul ei si continua sa se dea in leagan spre marea-mi bucurie,si i-am povestit „farmacistei ” cum ma opream cu multi ani in urma s-o admir si sa-mi potrivesc ceasul….
A doua zi de dimineata ma intalnesc prin curtea Academiei Militare cu un general din Trupele de Uscat ,era sef de catedra si un mare admirator al aviatorilor (fusese odata intr-un elicopter militar la o aplicatie si ramasese impresionat de profesionalismul pilotilor, foarte tineri,mai ales ca se inrautatisera conditiile meteo).A dat noroc cu mine cu multă simpatie și am aflat cu oarece emoție că domnișoara-farmacista era chiar…nepoata lui,care îi povestise întâmplarea!?

ANTON GHEORGHE