DAN BARBILIAN – ION BARBU (19 martie 1895 – 11 august 1961)
Cunoscutul matematician de renume mondial Dan Barbilian sau Ion Barbu, cunoscut după pseudonimul sub care scriitorul își semnează lucrările literare s-a născut la 19 martie 1895 la Cîmpulung Muscel. Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian și al Smarandei (Șoiculescu), fiică de procuror.
Dan Barbilian a făcut studiile elementare și gimnaziale la Cîmpulung Mușcel, Dărmănești-Roman, Stîlpeni și Pitești între anii 1902-1906 și din nou la Cîmpulung Mușcel. La Liceul Lazăr din București , a urmat clasele a VII-a și aVIII-a, dar și la Liceul Mihai Viteazul 1910-1914 . Datorită funcției pe care o deținea tatăl său în magistratură și fiind nevoiți să se mute dintr-un loc în altul, Dan Barbilian este obligat să studieze în mai multe localități.
În urma unui concurs de matematică la care a participat , Dan Barbilian a fost remarcat de renumitul profesor Ghe Țițeica, care îi descoperă talentul și aptitudinile acestuia pentru matematică . În timpul liceului (1912) îl cunoaște pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat toată viața de una din cele mai lungi și frumoase prietenii literare.
În 1914 își dă bacalaureatul și se înscrie la Facultatea de Științe din București, dar în perioada primului război (1916-1918) abandonează temporar studiile, pentru a efectua stagiul militar.
1918 este anul în care debutează cu poezia ”Ființa” în revista Liberatorul condusă de Alexandru Macedonski. Din 1919, acesta începe să semneze scrierile literare cu numele de Ion Barbu, scrieri ce apar în revista Sburătorul condusă de Eugen Lovinescu . La îndemnul lui Eugen Lovinescu și la sugestia acestuia ,Dan Barbilian , ia numele bunicului său, Ion Barbu . Debutul său artistic a fost declanșat de un pariu făcut cu Tudor Vianu. Făcând o scurtă excursie la Giurgiu, în timpul unei vacanțe de la liceu, Dan Barbilian îi promite lui Tudor Vianu că va scrie un caiet de poezii, argumentând că spiritul artistic se află în fiecare . Datorită acestui pariu, Barbilian își descoperă talentul și iubirea față de poezie.
Dan Barbilian spune că poezia și geometria sunt complementare, în viața sa: acolo unde geometria devine rigidă, poezia își află orizontul spre cunoaștere și imaginație. Criticul și prietenul său Tudor Vianu îi consacră o monografie, considerată de cunoscători, ca fiind cea mai completă. Una dintre cele mai cunoscute poezii ale autorului .” După melci”, apare în 1921 î n revista ” Viața Românească”.
În 1921, își ia licența în matematici și pleacă în Germania la specializare la Gottingen,Tubingen și Berlin. Perioda cât stă în Germania, el duce o viață boemă și plină de aventuri. Despre aceste scene, îi scrie prietenului său Tudor Vianu, căruia îi povesteste cu lux de amănunte. Datorită vieții tumultoase, nu reușește să obțină doctoratul și se întoarce în țară în 1924 ,la chemarea tatălui său. Drept răsplată a nereușitei, între 1925-1926, tatăl său ,care era șeful tribunalului Giurgiu, îi propune să petreacă un stagiu de un an la Giurgiu, unde va fi profesor suplinitor la Liceul Ion Maiorescu.
Una din sălile de judecată ale Tribunalului din Giurgiu poartă numele de Constantin Barbilian , la intratea în sala de judecată în partea dreaptă a intrării în sală se află efigia acestui magistrat.
Doctoratul în matematică Dan Barbilian îl obține în anul 1929.
În perioada studenției Barbilian a cunoscut-o pe Helga, prima lui iubire, pe care scriitorul nu o poate uita toată viața și pentru care, acesta a suferit cu adevărat, regretând purtarea ușuratică pe care a avut-o.
”Întâlnirea cu Gerda Hossenfelder- femeia care va veghea , cu tenacitate, asupra existenței lui Ion Barbu, iar după moartea acestuia, îi va apăra , cu aceeași dârzenie , memoria- a avut loc la scurt timp după ce Dan Barbilin se despărțise brusc de Helga, care ca urmare a faptului că aceasta îl văzuse ,întâmplător, în Englischer Garten din Munchen, însoțit de o altă femeie. Toate rugămințile de împăcare nu au înduplecat-o pe Helga, care nu i-a mai răspuns la scrisori amorezului său balcanic. Deși legătura dintre cei doi a durat foarte puțin-două-trei luni- Barbilian a suferit cu adevărat în urma încheierii acestei scurte povești de dragoste și toată viața a regretat purtarea sa ușuratică de atunci, păstrând o amintire puternică despre femeia care a reprezentat prima sa adevărată , mare iubire.”
Se căsătorește cu Gerda la cîteva luni mai târziu de la despărțirea de Helga, 14 iunie 1925,căsătoria oficiindu-se la Giurgiu. Gerda Hossenfelder, este fiica unui medic vestit din Cottbus. În 1932 devine conferențiar la catedra de matematici. Din 1942 este profesor la catedra de algebră a facultății , apoi la cea de geometrie.
Creația lui poetică s-a născut în zona de interferență a poeziei cu matematica, de aceea poezia lui este mai deosebită decât poezia lui Arghezi ori Blaga.
Cele mai cunoscute opere : Joc secund (1930) , După melci (1919) , Ocheanu (1966) , Pagini de proză ( 1968 ). Să amintim și de povestea stranie de dragoste nefericită ” Riga Crypto și Lapona Enigel ”
Iată un fragment dintr-o poezie deosebită care a fost publicată în 1921, în care autorul pomenește de orașul Giurgiu care era raia turcească.
Ișarlik se indentifică în viziunea istoricilor cu Troia, ceteatea râvnită de oștile grecești aflate sub comanda lui Agamemnon și Ahile.
Ișarlik este cetatea care devine expresia amestecului de civilizație străveche și civilizație nouă.
IȘARLIK
” Pentru mai dreaptă cinstire
A lumii lui Anton Pann”
La vreo Dunăre turcească
Pe șes veșted, cu tutun,
La mijloc de Rău și Bun
Pân-la cer frângâdu-și treapta,
Trebuie să înflorească:
Alba,
Dreapta
Ișarlâk!
Ruptă din coastă de soare!
Cu glas galeș de unsoare,
Ce te-ajunge-așa de lin
Când un sfânt de muezin
Fâlfâie, înalt o rugă
Pe fuișor, la zână-în fugă…
Ișarlîk,inima mea,
Dată în alb ca o raia
Într-o zi cu nori și ciumă,
Cuib de piatră și legumă
-Raiul meu ,rămâi așa !
Fii un târg temut hilar
Și balcan-peninsular….
Răpus de o boală nemiloasă, cancer la ficat scriitorul Ion Barbu moare la 11 august 1961.
Gigica Ivonette Peptănaru