De la 1 Mai Muncitoresc la 1 Mai…….”Regesc”!
Treptat, treptat, de-a lungul timpului, mai ales după eliberarea de sub tutela ”asupritoare” a
regimului comunist, tot mai mulţi români, chiar şi giurgiuveni, au început să prefere noi modalităţi, mai ”deosebite” (dacă nu chiar excentrice), de a-şi petrece ziua liberă de 1 Mai, şi anume: litoralul
(considerat prima ”escapadă” aleasă, mai ales de tineri, ce poate fi ”atestată cronologic” în acest
context), zonele de munte (o cvasipreferinţă, îndeosebi pentru cei care locuiesc la câmpie) şi
străinătate (cel mai nou ”trend” în materie de distracţie şi relaxare). Românii chiar ”invadează”,
uneori în sensul propriu al cuvântului, aceste destinaţii, dornici de a se destresa (dovadă o fac cozile
kilometrice spre aceste locuri de ”relaxare”, dar şi gradul de ocupare de 90% al hotelurilor şi
pensiunilor), destresare bine-meritată după mai multă sau mai puţină muncă depusă de a- lungul
anului, iar bugetul se pare că le permite să ”evadeze” din cotidian, chiar… ”regeşte”! Ca să nu mai
zică cineva că suntem săraci!
Aşadar, doar o mică parte a populaţiei carpato-danubiano-pontice mai alege să sărbătorească
Ziua Muncii în mod tradiţional, adică la celebra iarbă verde, cu grătarul şi berea (consumată, bineînţeles, cumpătat!) de rigoare sau cu jocurile în aer liber.
Astfel, imaginea clasică a românului care se bucură de o zi liberă în aer liber pare ”îngrădită” din ce în ce mai pregnant, de la an la an, de ”libertinajul” specific mai ales tineretului (cei care, de altfel, reprezintă ”viitorul” ţării), concretizat fie prin muzică zgomotoasă, excese alcoolice (alcool ”fin”, că altfel nu se poate) sau animatoare ”zâmbitoare”, iar lista poate continua până la…. spital – Doamne fereşte!!!
Există, totuşi, şi o latură pozitivă, ”benefică” mediului înconjurător: mai puţine gunoaie împrăştiate
pe spaţiile verzi!
Dacă înainte de ’89, mult contestatele autorităţi comuniste organizau manifestări grandioase,
iar coloane de oameni, în ţinute festive, scandau lozinci şi purtau pancarde imense, în prezent, se
poate remarca cu uşurinţă o discrepanţă evidentă între ceea ce a fost şi ceea ce este. Cel mai grav este că nu a fost bine nici atunci, dar nici acum nu este… Personal, mi-e teamă să anticipez ce ”va fi”… Oricum, cu siguranţă, aceste extreme nu pot contura un tablou prea ”optimist” în ceea ce priveşte viitorul ţării….şi ne mai mirăm de ce merg lucrurile prost în România…
TEODORA NICOLAU