OPINIE. “Dragniada” din 10 august 2018: Încă un sabot pe șina democrației veritabile

După marele deranj revoluționar din 1989, mineriadele iliesco-ortăcești de la începutul anilor 90, încă un flacon cu vitriol a fost aruncat pe obrazul democrației românești. Data acestei celei mai recente și batjocoritoare lansări asupra consacratului termen “rule of law” – 10 august 2018. Artizanul  josnicului afront adus Constituției s-a numit Liviu Dragnea, teleormăneanul care se poate lăuda cu cel mai pauper județ, singurul din România unde nu există nicio librărie.

Dragnea a rămas un vânzător de opiu comunistoid, la figurat, firește. Datorită comoției afective care l-a lovit, rudimentarul pesedist a stat strâmb și a gândit la fel, cum că ar fi mai bine să fii văzut decât trecut cu vederea. Fixat pe acest deziderat dovedit în cele din urmă iluzoriu și-a clădit o adunătură de supuși politic tip trup (suficient), suflet (în doze homeopatice) și minte (mai deloc), dar lichelizată, umilă, cu spinare de prenadez, mustind de o răutate a prostiei izvorâte din aria educației precare.

10 august 2020: protest Piața Victoriei (Sursă foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

S-a ajuns la acea nefericită zi de 10 august 2018. Atunci când mulți, foarte mulți români protestau pacific în Piața Victoriei. Centurionii politici de diluată circumstanță ai lui Dragnea, prin intermediul unei foste ștergătoare de praf a cataloagelor școlare, s-au năpustit cu o brutalitate de câini ai războiului asupra oamenilor ce semnalau grave carențe în funcționarea statului pe care-l finanțau prin taxe și impozite.

Mii de bătrâni, femei și copii au avut de suferit îngrozitor din pricina demonstrației de forță a haidamacilor asmuțiți de către ministreasa Internelor și a unor “Cocoși” mânați în luptă de instincte primare, ce gazau și crăpau oasele civililor.

Pretextul invocat de către prințul de carton și marioneta sa analfabetă funcțional: tentativă de lovitură de stat. Tertip de mucava udată de gazele și apa din tunurile cetelor de jandarmi. Pentru toate aceste rateuri ale discernământului, democrația nu era decât un moft. Rețetă veche, bipede noi.

Imagini protest 10 august Guvern, sursă foto: 10 august 2020: protest Piața Victoriei Sursă foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Ulterior acelor confruntări disproporționate ca număr, logistică și forță sute de victime și martori au dat declarații în fața procurorilor. Inițial, s-a purces la o secretizare a evenimentelor. De ce? Nici procesul liderilor naziști de la Nurnberg n-a cunoscut un asemenea tratament. Cetățenii români, cu rare și interesate excepții, vor ca Justiția să fie aplicată în integralitatea ei, iar cei vinovați de comiterea barbariilor din urmă cu doi ani să plătească. Au, fără echivoc, întreaga dreptate. Pentru simplul fapt că multe prevederi constituționale au fost inadmisibil ignorate.

În cele din urmă, ca un preambul la ce ar trebui să se întâmple, Liviu Dragnea se află claustrat acolo unde îi e locul. A simțit că nimic nu reușește mai bine ca eșecul. Deși e demn de întregul meu dispreț, într-un imaginar exercițiu, l-aș fi sfătuit pe acest jalnic sol al stângii politicii românești că era infinit mai bine pentru toată lumea să rămână în fața porții cătunului său teleormănean, decât să intre și să nu ajungă președintele unui stat,   pentru că asta și-a dorit cu orice chip: să conducă o țară care luase, din nefericire pentru el, cap-compas civilizația Vestului, ca reper al democrației autentice.