Realitatea pe care statul român se face că nu o vede
Fiecare cetățean român este obligat să plătească lunar 10% din tot ce câștigă, fie că are nevoie de servicii medicale fie că nu, într-un sistem care încasează fără milă, dar care, atunci când ajungi la spital, te întâmpină cu frig în saloane, lipsă de medicamente, lipsă de respect și un sentiment permanent că ești o povară. Poți să mori linistit, unul mai puțin, mai ales dacă ești pensionar.
Spitalele sunt subvenționate doar pe hârtie, oamenii ajung să tremure în paturi. In România, ajungi să spui „mulțumesc” dacă ieși viu din spital, deși ai plătit ani la rând pentru un drept care, în teorie ar fi trebuit să fie garantat în practică dar nici pomeneală de aşa ceva.
De ceva timp, această nedreptate nu vine din lipsă de bani ci dintr-o alegere cinică a priorităților. Pentru români nu sunt fonduri, nu sunt soluții, nu sunt urgențe, dar pentru alții se găsesc rapid sume consistente, facilități, gratuități și servicii medicale de care cetățeanul român poate doar să audă.
Nu vorbim despre lipsă de umanitate sau de solidaritate, ci despre NESIMȚIRE, un stat care își tratează propriii contribuabili ca pe niște sponsori obligați, buni doar să plătească și să tacă iar pe cetățenii Ucrainei îi pun înaintea tuturor.
Dar de, sănătatea românilor nu aduce rating, nu aduce aplauze și nu e o cauză „corectă” cât timp deranjează direcția impusă. Pentru dl Bolojan toti străinii sunt importanți doar romanii nu. O întrebare nu imi dă pace .
De ce nu avem un premier român dacă trăim in Romania ?! Cine are curajul să-mi răspundă?
(Multumesc mult unei Doamne pentru date !) Acum câteva minute o pacientă a fost bătută pe patul de spital de către un asistent medical care in trecut a fost invinuit pentru agresiuni sexuale.Și femeia bătută plătește asigurări de sănătate.
