Sistemul medical din România este bolnav și ne omoară cu zile!
Într-adevăr, nu este o noutate această afirmație. Este, în schimb, suficient de dureroasă încât să fie repetată, accentuată… Sănătatea este cea mai de preț comoară a omului, spune o vorbă din popor ce nu poate fi, sub nicio formă și niciodată, contestată. Pentru orice om de pe planeta asta, din orice țară ar proveni, îngrijirea sănătății ar trebui să fie primordială. Nu și în România! Clar! În spitalele din România, sistemul sanitar zace de ani buni într-o comă profundă, nu-și mai revine… Repercusiunile? Mor oamenii cu zile în România!!! Da, oameni care plătesc cotizațiile obligatorii la sănătate! Obligatoriu nu este, în schimb, ca guvernații, cei care au fost aleși, că-s mai ”breji”, pentru a ne îmbunătăți nivelul de trai, să ne asigure o politică medicală în urma căreia să nu mai murim!
De la bebeluși la bătrâni, toți suportăm efectele dezastruoase ale unui sistem bolnav. În spitalele din România, nici medicii, nici aparatura medicală, nici medicamentele nu ne mai pot salva. Se tot promite o reformă a sănătății…, o reformă ”minunată”, dar care lipsește cu desăvârșire. Ce există în schimb, concret? Există statistici…statistici nu îngrijorătoare, ci de speriat! Cel mai recent raport care analizează sistemele medicale din Europa nu face decât să confirme ceea ce bolnavii trăiesc pe pielea lor zilnic în spitale și în cabinetele medicale: incompetență, dezinteres, corupție și multe, multe infecții luate de aici! La fiecare cinci ore, în România, un copil mai mic de un an moare. Așa am ajuns să fim pe primul loc în Europa la mortalitatea infantilă. Suntem ”campioni” în Europa și la bolile cardiovasculare, și la diabet. Ce educație medicală, ce prevenție…, șpaga e la putere dacă vrei, cât de cât, să se uite cineva la tine! La UPU nu e urgență, e… umilință! Iar în străinătate e peste puterea noastră financiară… În străinătate se evoluează, se revoluționează medicina, la noi colcăie gândacii! De ce, domnilor guvernanți, vă lăsați semenii să moară?!!! O să vă adresăm această întrebare la infinit, până ce ieșiți din ”coma” nepăsării!!!
