Doamnei Invatatoare, Cu Dragoste…
De cate ori se apropie Ziua de Sf.Gheorghe imi vine in minte o ființă draga din copilarie, care m-a învățat să citesc și să socotesc,î nvățătoarea Georgeta (Geta) Ionescu, de la o fostă Școală Primară din Giurgiu.
Școala era o cladire veche din apropierea caii ferate care ducea la Videle si avea doar doua sali de clasa la parter, iar la etaj locuia femeia de serviciu cu cei trei copii ai sai, printre care si Grigore – colegul de clasa si cel mai bun prieten din copilarie.
Fiind patru grupe de elevi, intr-o sală de clasă învățau cei de clasa întâi și clasa a treia,iar în cealaltă – clasa a doua si a patra. Învățătoarea împărțea ora de curs în două, și în timpul cât făcea lecția cu una din clase, ceilalți stăteau cuminți, cu mâinile la spate. Se intampla uneori ca un elev din clasa a IV-a sa nu stie un exercitiu la Aritmetica, si atunci invatatoarea intreba mai in gluma, mai in serios, daca vreunul din clasa a II-a stie sa rezolve problema. Chiar daca se gasea cineva care sa iasa la tabla si sa dea raspunsul, cel mare nu se supara,f iindca eram toti vecini, prieteni de joaca, de scaldat si de batut mingea.
Când venea vremea înscrierilor în clasa întâi, doamna Geta – Învățătoarea (nu se impusese apelativul”tovarășa”) umbla din casă în casă și întreba părinții dacă mai au copii de dat la școală,ca să nu rămână vreunul pe dinafară.
Ultima dată am văzut-o într-o dimineață de vară, cand absolvisem Liceul Militar de la Breaza, i-am auzit glasul cristalin și inconfundabil :”Sărut mâna, Tanti Tudora! Mai aveți copii de dat la școală?”…”Nu mai am maică, patru mi-au fost de ajuns!”…
Când am strâns-o în brațe cu drag și recunoștință, mi-am dat seama ca abia îmi ajungea până la umăr…
Cu drag, Doamnei Învățătoare Georgeta Ionescu de la fosta Școală Elementară nr.3 Giurgiu…
ANTON GHEORGHE

