Micuța Dansatoare (I)

Era sora mai mică a unui coleg de gimnaziu ,la o școală din apropierea Pieței Centrale din Giurgiu.Locuiau în apropiere și uneori după terminarea cursurilor mergeam la ei acasă și ne apucam de teme.În acest timp surioara lui stătea cuminte pe un scaun și din când în când tușea discret,să nu uităm de prezenta ei.

Când își dădea seama că suntem pe terminate cu temele,dispărea câteva minute și venea îmbrăcată în rochie de dansatoare spaniolă,având și castaniete.Se așeza din nou pe scaun,moment în care fratele său îmi făcea semn și inchideam caietele.

Și atunci începea spectacolul!Ea cânta,ea dansa! Se învârtea cu repeziciune ca un titirez ridicând mâinile deasupra capului și pocnind din castaniete,își întorcea capul printr-o zvâcnitură bruscă și la un moment dat se oprea bătând cu putere podeaua cu pantofiorii speciali de dans.Se uita spre noi ,când la unul când la altul,în timp ce pieptu-i tresălta năvalnic de atâta efort.După ce o răsplăteam amândoi cu aplauze,îmi zicea să nu plec până nu se schimbă ,ca să mă conducă până la colțul străzii,lângă piata.
Pe drum îmi punea fel și fel de întrebări,la care nici nu aștepta răspuns:” Tu mai ai frați,surori?,Cine ti-a facut puloverul acesta frumos,mama?,N-ai vrea să mergem odată la film toti trei?”,și tot așa.Odată la despărțire am privit-o cu atenție,și ea la fel,și atunci mi-am cam dat seama ce era în căpșorul ei! Apoi a rupt-o la fugă înapoi spre casă,în timp ce în poartă îi făcea semn cu mâna frățiorul să se întoarcă!
(Va urma)