GALA GALACTION – GRIGORE PIȘCULESCU (16 aprilie 1879 – 9 martie 1961)

”Pune un hotar, stăpâne, nenorocirii noastre! Ajungă Sfinției Tale atâta jerfă! Ajunge atâta risipă. Atâta jaf la vulturi,din mana bietei țări și din carnea noastră”. ”La Vulturi”- Gala Galaction – 1912

Gala Galaction sau Grigore Pișculescu a fost scriitor, preot orodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă. În 1947 a fost ales membru în Academia Română. Grigore Pișculescu s-a născut la 16 aprilie 1879 în vatra ”Schitului Didești de lângă Roșiorii de Vede, județul Teleorman (sat așezat la confluiența prâului Tecuci cu râul Vedea ). A venit pe lume în familia arendașului Nicolae Pișculescu, care era căsătorit cu fiica unui preot, Chiriachia (năsută Ostreanu). Școala primară și elementară le-a urmat în satul natal și la Roșiorii de Vede, liceul la București, la Sf Sava. În 1899 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, dar în 1900 părăsește cursurile facultății și trece la Facultatea de Teologie. 1909 este anul în care Gala Galaction își ia doctoratul în teologie la Cernăuți. Din acest an devine defensor ecleziatic, se preoțește în 1922 și devine misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea de Teologie din București (1941-1947), membru în Adunarea epahială a Arhiepiscopiei București ( din 1954). Pseudonimul Gala Galaction și l-a creat în timpul unei călătorii cu trenul, ascultând glasul roților ce apare în mintea sa: ”gala-gala; gala-gala”, ritmicitate căreia îi adaugă conform modei timpului terminația ”(c) tian, de origine franceză. Încă din 1896 și-a făcut debutul literar în ”Adevărul ilustrat” cu povestirea ”Pe terasă ”. Urmează o mulțime de colaborări literare cu revistele: ”Viața Românească”, ”Rampa”, ”Flacăra”, ”Facla”, ”Înfrățirea”, ”Cronica”. În 1914 are loc debutul editorial cu volumul ”Bisericuța din răzoare”. Gala Galaction a desfășurat o remercabilă activitate literară-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare ale vremii, precum și un jurnal care a fost restituit și publicat postum. După 1919, îmbracă ” bluza luptei revoluționare a proletariatului” publicând articole în ”Socialismul”, ” Tineretul socialist”, articole pe care le strânge în volumele ”O lume nouă” (1919) și ”Răboj pe bradul verde” (1920). În perioada interbelică a colaborat la ”Viața românească”, ”Dimineața”, ”Adevărul literar și artistic ”, ”Revista fundațiilor regale”. A călătorit în Ungaria, Grecia, Orientul Apropiat, Italia. Impresiile de călătorie la locurile sfinte au fost consemnate în cuprinsul volumului ”Scrisori către Simforoza –În Pământul Făgăduinței” din 1930. În 1924 tipărește Toamne de odinioară, 1928 – Caligraful Terți, 1930 – Roxana, 1932 – Papucii lui Mahmud, 1933 – Doctorul Taifun. Una dintre capodoperele scriitorului și ale nuvelisticii românești este nuvela ”De la noi la Cladova”, dar şi ”La Vulturi”, tot nuvelă. Gala Galaction rămâne în literatura noastră ca un povestitor iscusit, creator de viață, un analist al pasiunilor dotat cu un mare simț al dramaticului, făuritor de scene memorabile. Receptiv la toate frumusețile firii, pretutindeni crează adevărate feerii. Tumultul vieții literare îi este înfrânat după ce suferă o congestie cerebrală, care îl va face să-și petreacă ultimi ani ai vieții în pat. La vârsta de 82 de ani, la 8 martie 1961, părăsește scena vieții, mutându-se la cele veșnice.

Gigica Ivonette Peptănaru