Micuța Dansatoare (II)

                   Trecusera cativa ani de cand n-o mai vazusem pe sora prietenului si colegului meu de la Scoala nr. 4, „Micuta Dansatoare „,care ne delecta cu muzica si dansuri spaniole cand mergeam pe la ei.
                  Trecusera cativa ani si ,desi il vazusem pe fratele meu Irimia mai des,parca acum mi se parea ca se dezvoltase dintr-odata,devenise un flacau aratos,aproape cat mine de inalt,desi era cu trei ani mai mic.Il chema Irimia,dupa numele Parintelui Irimia de la Biserica „Eroilor” ,care-l botezase si in biserica,dar ii daduse si numele sau de slujitor al Domnului.De aceea ,cand crescu si el mai mare,prietenii ii ziceau „Popa Irimia „,iar unele fete il alintau cu apelativul „Părințele”.
                 Trecusera ceva ani,si dupa o vara lunga si fierbinte,cu Examenul de Maturitate,cu vacanta de vara redusa cu o luna pentru defilarea de la 23 August,venisem din nou pe acasa,dar nu pentru mult timp.De aceea l-am rugat pe Irimia intr-o seara sa mergem impreuna sa dam o raita pe „Farfurie”,mai ales ca auzisem ca edilii orasului i-au pus gand rau si ca in curand aveau s-o „sparga” pentru „sistematizarea „orasului.
                Ne-am oprit intr-un loc drag inca din copilarie,la coltul din dreapta de la intrarea pe str. Stefan cel Mare”,unde era „Libraria Noastra” si de unde imi cumparasem toate cartile si caietele de scoala,din clasa intai pana in clasa a IX-a.
                Treceau grupuri de baieti,cate doi -trei,iar unii isi etalau ultima cucerire a tehnicii -aparatul de radio portabil din care rasunau melodii indeosebi italienesti,cu Remo Germani,Don Backy,si mai tarziu-Gianni Morandi,Iva Zanicchi,Rita Pavone,Gigliola Cinquetti s.a.
               Treceau grupuri de fete ,cate doua-trei ,tinandu-se de brat,unele din ele il cunosteau pe Irimia si il tachinau,”ce faci Părințele,ti s-a facut dor de carte?’,sau la tura urmatoare-„Părințele,Părințele,sacul mai sus ca se uda carticelele!”si tot asa.
               Il priveam cu bucurie si oarece invidie de frate cat de cunoscut si simpatizat de fete era ,cand la un moment dat zice:”Uite-o pe Mimi,sora lui Nicusor!”.Intr-adevar,intr-un grup de trei fete era in mijloc fosta „Micuta Dansatoare”,si in cei cativa ani care trecusera se transformase intr-o fata fermecatoare ,asa cum sunt de fapt toate fetele la aceasta varsta!S-a oprit in dreptul nostru si a tinut un mic recital ,dar nu de dans si muzica,vorbea la persoana intai plural,se uita la Irimia si din cand in cand tragea cu coada ochiului spre mine.
              „Frumos din partea noastra,venim acasa de cateva zile,ne laudam ca am terminat liceul si ca plecam la aviatie,ne intalnim cu fel si fel de colegi de liceu,dar uitam definitiv de prietenii nostri dragi din copilarie,frumos ,n-am ce zice!”In tot acest timp batea usor caldaramul cu varful piciorului drept si din cand in cand isi sufla o suvita rebela din breton care-i cadea pe ochi”.Apoi mi-a aruncat o privire ,asemanatoare cu aceea pe care o vazusem ultima data si -mi zice:’Tu stii ce drag i s-a facut lui Nicusor de tine?Vezi ca maine este ziua lui de nastere,i-ai face o mare bucurie sa vii si tu!”Si in timp ce se indeparta mai arunca peste umar o privire si zice”Irimio,spune-i tu unde ne-am mutat,ca nu mai stam pe Sos.Oinac!”
               In tot acest timp, noi n-am zis nimic,fiindca nu era nimic de zis,eu si cu Irimia ne intelegeam din priviri de cand colindam orasul cu ani in urma,nu degeaba ziceau unii ca parca suntem frati gemeni,desi ne desparteau trei ani ,si in plus el „iesise” blond,semanand in partea lui tata.Am plecat catre Parcul Alei,si trecand pe langa batranul Cinema „Ilie Pintilie”am vazut doar din mers ca rula un film cu „regretatul actor Gerard Philippe”,dupa cum scria pe un afis.Dupa ce ne-am oprit putin la Monumentul Eroilor Francezi,am stat pe o banca in parc,Irimia se facea ca deseneaza ceva pe asfalt,apoi ne-am uitat unul la altul vrand sa zicem amandoi ceva,adica acelasi lucru.I-am luat-o inainte si l-am intrebat:”Unde ziceai ca s-au mutat alde Nicusor?” La care Irimia a pronuntat un nume de strada care-ti dadea fiori , „Strada Turbatului”(acum ii zice Negru Voda)…Ne-am pus pe ras ca in copilarie apoi ne-am intors pe str.GARII „sa vedem ce cadou cumparam pentru maine”!…(va urma…)

ANTON GHEORGHE