Poem-manifest
Vă spun, în limba mea străbună
(poem-manifest)
În țară-i tot mai frig, e-aproape iarnă,
Cărările în suflete îngheață,
Comisii de cenzură sun din goarnă,
S-anunță vreme rea și hărpăreață.
Dar Doamne, cât va cântări răbdarea
Și cât omul mai poate să îndure?
Mi-e silă de urgie, ură și tradarea
Mâinii de pe biblie când o să jure.
La porți, stăpâni, negociind secrete,
Aruncă oase câinilor pe stradă,
Minciuni și scârbă, prinse în decrete
În cine să mai cred când mă simt pradă?
Noroi și praf din cizme lustruite
Se scutură pe mărturii și vise,
Păduri vor crește-n ziduri văruite
Și boț de pâine-n sobe neîncinse.
Se-nvolbură și Dunărea bătrână,
Lăcustele-i vor vinde-ntr-o zi cursul,
Vândut-au tot, da-n limba mea străbună
Azi spun: sictir și plimbați vă rog, ursul!
Ionică Brandrabur
